Citate despre Iubire

Când iubești pe cineva, îl tratezi bine. © CCC

Pentru că revelaţia unirii desăvârşite aceasta e: te regăseşti pe tine în clipa când te pierzi. (Nuntă în cer)

Nu-i diamantul marea-ncununare Ci lacrima pe care o culeg Din geana ta, și încă nu-înțeleg Ce te-a putut răni atât de tare.   Fără durere visul nu-i întreg, Nici plânsul, zâmbet, fără alinare Și nici un fel de importanță n-are După trezirea ta, cu ce m-aleg.   Cât timp te pot simți supusă mie Și încă-i noapte, și ți-e somn, și-i cald, Străbat în gând întreaga veșnicie   Și-ntr-un ocean de liniște mă scald Veghindu-te cu dragoste mai vie Decât pe vremuri, stema, un herald. (Cât timp te pot simți supusă mie)

Tocmai acum, tocmai acum când o iubesc cel mai mult, tocmai acum am mințit-o. Tocmai acum, tocmai acum când ea ține cel mai mult la mine, tocmai acum am umbrit-o. Tocmai acum, tocmai acum când ea se gândește la mine, fluier a pagubă. Tocmai acum, tocmai acum când ea e cea mai frumoasă de pe lumea stelelor mele, orbesc. Tocmai acum, tocmai acum când îi simt grația străbătând toate zidurile orașului, surzesc. Tocmai acum, tocmai acum când simt că ei îi este dor de mine, îmi jignesc prietenii nemaisuportând cât de dor poate să-mi fie de ea. Tocmai acum, tocmai acum când ea își calcă de drag de mine rochia în carouri, eu stau și curăț lănci cu benzină ca să le azvârl în animale și în vulturi. Tocmai acum, tocmai acum când ar fi trebuit să fiu cuprins de o tandră alergare, mă prelungesc în vis de frica de a fi fericit. Tocmai acum, tocmai acum când ea iradiază de lumina inimii ei, citesc despre toate novele și toate stelele explodate și mă lungesc cât cea mai lungă stradă din oraș și mă asfaltez și mă îmbrac în ninsoare și gheață, mai ales în gheață, mai ales în gheață, mai ales în gheață, ca ea, scumpa și divina de ea trecând să alunece și să cadă și să-și rănească glezna, pe care, doamne, de atâta vreme nu i-am mai sărutat-o. La urma urmei, cine are curajul să sărute o gleznă dacă ea nu șchioapătă?! (Ea)

Nimic nu are putere asupra iubirii, iubirea are putere asupra tuturor lucrurilor. © CCC

Adevărata licoare a dragostei iat-o: nu este frumusețea, o, femeie! pentru că virtuţile sunt pe placul soților. (Andromaca, 431)

Gelozia este un lucru teribil; seamana cu iubirea, dar e contrariul ei; nu vrea binele obiectului iubit, ci dependenta lui si triumful asupra lui. Iubirea este uitarea de sine; gelozia este forma cea mai pasionata a egoismului; exaltarea EULUI, despot exigent, vanitos, care nu poate sa se uite pe sine si sa se subordoneze.

Iubirea este o stare în care omul vede lucrurile exact așa cum nu sunt.

E spre cinstea firii omeneşti că acolo unde egoismul ei nu este pus în joc, ea este gata mai degrabă să iubească decât să urască. Prin­tr­-un proces treptat şi domol, însăşi ura ajunge să se transforme în iubire dacă schimbarea nu este împiedicată printr­o nouă şi neîntreruptă stârnire a duşmăniei iniţiale. (Litera stacojie)

Dragostea adevărată nu constă în începuturi, care sunt toate la fel, ci în elaborarea lentă a unei legături speciale. (O singură dată) © CCC

Tulbură pacea doar o pasăre, un clopot… Parcă-ar vorbi în taină cu-amurgul amândoi. E liniştea de aur. E seara de cristale. Candori rătăcitoare trec legănând copacii. Şi dincolo de toate prin vis pârâul clar printre mărgăritare spre infinit aleargă… Singurătate! Totul e limpede şi stins… Tulbură pacea doar o pasăre, un clopot… Iubirea e departe… Nepăsătoare, calmă, inima-i liberă. Nici veselă, nici tristă. Culori, parfumuri, brize şi cântece o fură… Parcă-ar pluti pe lacul unor simţiri imune… Tulbură pacea doar o pasăre, un clopot… Parcă-ai putea cu mâna s-atingi eternitatea… (Oră imensă)

Când hoinărind, alăturea, noi mână-n mână ne găsim cu ochii la aceeaşi stea - mai e nevoie de destin? (Strofe de-a lungul anilor)

Doar femeile care m-au iubit pot ști cât de crud sunt. (Scrisoare către Jacques Rivière) © CCC

O singura fiinta va lipseste si totul este pustiu. Un seul être vous manque, et tout est dépeuplé.

A iubi ţine puţin, a uita ţine mult.

O, mai cu seamă seara te iubesc, când lucrurile par nedesluşite, când porţile se-nchid c-un ritm firesc şi iedera începe să palpite,   când arborii-s mai tainici şi mai mari şi când se-aud fântânele mai bine, îmbucură-mă! Fie să apari, chiar de vei trece-n oră fără mine.   Arată-mi-te iarăşi respirând ca apele de lună îmbiate. Un strop de mări în ochi mi s-a răsfrânt, căci mări şi lacrimi sunt, la fel, sărate.   Adu-ţi aminte de un biet dactil, de un fragment fragil de poezie pe care ţi l-am strecurat, subtil, pe un pătrat lunatic de hârtie.   E seara dulce ca un elixir şi arborii par turnuri lungi de pace, iar cerul, ca hlamida de emir, mai străluceşte, vrând să ne împace.   O, mai cu seamă seara te iubesc, femeie, ce-ai rămas, în ani, departe. Citesc şi mă citeşti, şi te citesc, şi-mi stai ca semnul de mătase-n carte. (De dragoste)

Iubește pentru bucuria de a iubi și nu pentru ofrandele inimii altcuiva.

Iubirea este miracolul civilizatiei.

Dragostea este ca un puzzle, greu de asamblat, dar minunat atunci cand toate piesele sunt asezate la locul potrivit.

Oare putem găsi o explicaţie a faptului că cineva se îndrăgosteşte de altcineva?