Ar mai trebui scurtate tiradele exagerate care ascund sentimente mediocre; ca şi cum bogăţia sufletească nu s-ar revărsa câteodată în metaforele cele mai goale, pentru că nimeni, niciodată, nu-şi poate exprima exact cum trebuie nici cerinţele, nici concepţiile, nici durerile, şi pentru că graiul omenesc e ca o căldăruşă spartă, în care batem mereu nişte melodii bune să facă urşii să joace, atunci când noi am vrea să înduioşăm stelele.
(Doamna Bovary)
A spune multe lucruri in putine cuvinte.
Multa paucis verbis.
A vorbi pe ocolite.
Per ambages loqui.
Bogatie de cuvinte (usurinta in exprimare).
Copia verborum.
Celui ce-si alege materia dupa putinta
nu-i va lipsi bogatia in cuvinte, nici exprimarea clara.
Cui lecta potenter erit res
Nec facundus deseret hunc nec lucidus ordo.
(Horatius, Ars poetica)
Figuri de stil, de exprimare aleasa.
Figurae orationis.
Adesea pe om il intelegi din priviri, chiar daca tace.
Saepe tacens vocem verbaque vultus habet.
(Ovidius, Ars amandi)
De la primul pana la ultimul cuvant.
A primo ad ultimum.
Sub cuvantul de...in locul termenului...
Sub verbo.
Nu multe, ci mult.
Multum non multa.
A spune mult, dar pe scurt.
Multum in parvo.
Inceputul unui discurs prin surprindere, dintr-o data.
Ex abrupto.
In cuvinte simple.
Nudis verbis.
Avem nevoie de cateva cuvinte pentru a exprima esentialul.
(Viitorul poeziei)
© CCC
De la catedra (fara drept de contrazicere).
Ex cathedra.
Cineva ar putea obiecta: „Dar tu nu te exprimi ca Cicero”. Și ce-i cu asta? Nu sunt Cicero. Dar cred că îmi exprim propriul eu.
(Epistolae 8, 16. Citat în Literary Imitation in the Italian Renaissance (Imitația literară în Renașterea italiană), 1995, de Martin L. McLaughlin, p. 203).
© CCC