Lumea este stridia mea
Pe care eu cu sabia o voi deschide.
(Nevestele vesele din Windsor)
...world’s mine oyster
Which I with sword will open.
Când oamenii spun asta, de obicei presupun că înseamnă că lumea este la picioarele lor și că sunt într-o poziție în care totul va funcționa în favoarea lor. Alții spun că ei sunt „perla” și sunt cultivați pentru măreția lor. Această interpretare poate fi valabilă pentru primul vers, atunci când este scos din context.
Cu toate acestea, atunci când aceste rânduri au fost rostite în piesa de teatru „Nevestele vesele din Windsor” de Shakespeare, intenția era destul de diferită.
Astfel, într-o conversație între două personaje mai puțin reputate, are loc această conversație:
Falstaff: Nu-ți voi împrumuta nici un ban.
Pistol: De ce, atunci lumea este stridia mea pe care eu cu sabia o voi deschide.
Falstaff: Nici un ban.
Cu alte cuvinte, dacă Falstaff nu îi va da bani, Pistol se va duce și îi va lua cu forța de la alți oameni. Este vorba despre a lua ceea ce nu are dreptul și are conotații destul de violente.
O stridie nu se deschide de bunăvoie – trebuie forțată. O stridie nu renunță de bunăvoie la perla sa, care poate dura ani să se dezvolte, iar stridia este adesea deteriorată sau ucisă în procesul de extragere a perlei. Aceasta este o imagine a violenței și nu una a circumstanțelor fericite sau norocoase.
© CCC
Lumea este a celor care au cea mai multa energie.
Lumea-i ca o pirogă care, rotindu-se şi rotindu-se, a uitat dacă vântul voia să râdă sau să plângă...
(Spre a serba o copilărie)
Să știi că intreaga lume e o oglindă.
In fiecare atom sunt sute de sori aprinsi.
Dacă despici inima unei singure picături de apă,
Din ea apar o sută de oceane limpezi.
Dacă cercetezi fiecare fir de praf,
Mii de Adami pot fi descoperiti.
Un univers este ascuns într-un bob de mei.
Totul s-a adunat in punctul prezentului.
Din fiecare punct al acestui cerc sunt extrase mii de forme.
Fiecare punct, în rotația sa în cerc,
Este cand un cerc,
Cand o circumferinta care se rotește.
© CCC
Un câmp de roze-i lumea. Privighetori le cântă.
Iar fluturii sunt oaspeți. Când nu-s privighetori,
Nici trandafiri, nici fluturi – am stele-n loc de flori,
Iar șoapta ta e harfa ce-mi face ora sfântă.
(Rubaiate)
Lumea se naste cand Dumnezeu calculeaza.
Cu cât reducem mai mult dimensiunea lumii noastre, cu atât mai mult îi vom fi stăpâni.
© CCC