Înalță un cântec pentru ea, o, muză!
Fecioara cu cunună de violete-n păr,
Și laudă-i reflexele schimbătoare de pe gâtul fin,
Vocea-i șoptită și plină de veselie.
Cântă înc-o dată farmecele-i mii
Splendoarea-ncântătoare a ochilor,
Obrajii bruni și brațele mlădioase
Și sânul întunecat și gingaș.
Da, cântă pentru totdeauna despre ea,
Stăpâna-mi delicată și ademenitoare,
Cea mai frumoasă dintre toate câte au fost și sunt,
Sappho a mea cea cu zâmbet dulce.
(Nu mai mult pentru Lycus)
În mitologia greacă, Lycus sau Lykos (Lúkos, „lup”, în greaca veche) a fost de două ori regent al orașului antic Teba (Beoția). Aici, Lycus poate fi unul dintre tinerii pe care Alceu îi admira, potrivit lui Horațiu (Ode, 1, 32, 10), „frumosul Lycos cu părul și ochii negri”).
Copyright © CCC All rights reserved.
Cine spune ce-i place, aude ce nu-i place.
© CCC
Bărbaţii curajoşi sunt cel mai puternic turn de apărare al cetății.
© CCC
Nimic nu vine din nimic.
© CCC
La 20 de ani primeaza viata, la 30, inteligenta si la 40, judecata.
Bărbaţii luptători sunt fortăreaţa cetății.
(Fragmente, Cartea lui Alcaeus, Fragmentul XXII)
© CCC
Daca esti ranit de o sageata otravita, cel mai important lucru este, mai intai, sa o indepartezi, nu este momentul sa te intrebi de unde vine, cine a tras-o sau ce otrava este.
© CCC
Nu zidurile bine construite, ci cetăţenii curajoşi sunt pavăza cetății.
© CCC
Nu planta nici un copac înaintea viţei de vie.
© CCC
Cel ce are mintea înlănțuită de vin, acela nu-și trăiește viața deloc.
© CCC
O, castă Sappho cu ghirlande de violete-n păr,
O, fecioară cu zâmbet dulce!
Aș vrea să-ți spun ce este în inima mea,
Dar nu-ndrăznesc căci nu vreau să te amăgesc.
(Pentru Sappho)
(traducere CCC - Copyright © 2021)
Nu casele cu acoperişuri frumoase sau zidurile de piatră bine construite, nici canalele şi docurile nu fac cetatea, ci bărbații capabili să profite de oportunitatea lor.
© CCC
Arcadienii erau consumatori de castane.
(Fragment LXXXVI. „Noua enciclopedie a citatelor practice a lui Hoyt”, 1922)
Arcadieni: oameni de o simplitate rustică, păstori din Arcadia (”țara idilelor și a fericirii pastorale").
© CCC
Ninge; Zeus de sus din ceruri
Ne trimite iarna grea.
Apele sunt îngheţate
Toate sloi.
Sclav, fă foc şi alungă frigul,
Dă vin dulce din belşug,
Şi-mi aşterne un pat de perne
Moi de puf.
Nu te lăsa pradă grijii,
La ce bun să te mâhneşti…
(Cântec de banchet)
(traducere de Ştefan Bezdechi)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.