Înalță un cântec pentru ea, o, muză!
Fecioara cu cunună de violete-n păr,
Și laudă-i reflexele schimbătoare de pe gâtul fin,
Vocea-i șoptită și plină de veselie.
Cântă înc-o dată farmecele-i mii
Splendoarea-ncântătoare a ochilor,
Obrajii bruni și brațele mlădioase
Și sânul întunecat și gingaș.
Da, cântă pentru totdeauna despre ea,
Stăpâna-mi delicată și ademenitoare,
Cea mai frumoasă dintre toate câte au fost și sunt,
Sappho a mea cea cu zâmbet dulce.
(Nu mai mult pentru Lycus)
În mitologia greacă, Lycus sau Lykos (Lúkos, „lup”, în greaca veche) a fost de două ori regent al orașului antic Teba (Beoția). Aici, Lycus poate fi unul dintre tinerii pe care Alceu îi admira, potrivit lui Horațiu (Ode, 1, 32, 10), „frumosul Lycos cu părul și ochii negri”).
Copyright © CCC All rights reserved.
Este adevărat, nu poți mânca niciodată un animal de companie căruia i-ai dat un nume. Și oricum, ar fi ca și cum un ventriloc și-ar mânca păpușa.
© CCC
Nu planta nici un copac înaintea viţei de vie.
© CCC
Cine spune ce-i place, aude ce nu-i place.
© CCC
Nu în pietre cioplite, nici în bârne bine făurite,
Nu în cel mai nobil dintre visele constructorului,
Ci în oameni curajoși cu un scop măreț,
Acolo este cetatea, acolo este statul cel viu.
(Bastionul statului)
© CCC
Se spune că mânia este ultimul lucru care îmbătrâneşte într-un om.
© CCC
Nimic nu vine din nimic.
© CCC
Mancarea buna si vinul bun sunt raiul pe pamant.
© CCC
Vinul este oglinda omului.
(Fragmente)
© CCC
Ninge; Zeus de sus din ceruri
Ne trimite iarna grea.
Apele sunt îngheţate
Toate sloi.
Sclav, fă foc şi alungă frigul,
Dă vin dulce din belşug,
Şi-mi aşterne un pat de perne
Moi de puf.
Nu te lăsa pradă grijii,
La ce bun să te mâhneşti…
(Cântec de banchet)
(traducere de Ştefan Bezdechi)
Nu zidurile bine construite, ci cetăţenii curajoşi sunt pavăza cetății.
© CCC
Să te pleci de durere este o nebunie;
Nimic nu se câștigă prin melancolie;
Decât să te afunzi în gânduri dureroase,
Mai bine să-ți cufunzi simțurile în vin.
© CCC
În mijlocul conflictului de gusturi, savori și arome care mi-au zăpăcit complet bolta palatină, distingeam, într-un amestec bizar, zahăr, suc de vânat, ardei iute, vin, ouă și toate condimentele cunoscute; adăugarea unui pic de praf de pușcă nu mi s-ar fi părut imposibilă.
(Călătoria unei femei la Spitzbergen)
© CCC
Arcadienii erau consumatori de castane.
(Fragment LXXXVI. „Noua enciclopedie a citatelor practice a lui Hoyt”, 1922)
Arcadieni: oameni de o simplitate rustică, păstori din Arcadia (”țara idilelor și a fericirii pastorale").
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.