Lectura este ca hanurile spaniole, nu gasesti in ea decat ceea ce aduci cu tine.
© CCC
Un han spaniol: un loc /o situație în care găsesti doar ceea ce ai adus; un loc unde poti gasi orice, unde poti întâlni pe oricine.
Expresia “hanurile spaniole” se refera la proasta reputație pe care acestea o aveau, incepand din secolul al XVIII-lea, ca urmare a impresiilor raspandite de către călătorii străini care le considerau neprimitoare deoarece fiecare gasea de mancare si bautura numai ce aducea cu sine. In hanurile spaniole se recomanda vizitatorilor, în cazul în care voiau sa manânce pe saturate, sa-si aduca singuri mancare si bautura, fie pentru că hanul oferea gazduire peste noapte, dar nu si masa, fie deoarece calitatea și cantitatea a ceea ce le era servit erau foarte discutabile. Astfel, deoarece fiecare isi aducea de mancare, in han se gasea o mare varietate de alimente.
Prin extensie, hanul spaniol desemneaza orice idee sau situație în care fiecare găsește ceea ce il intereseaza, ceea ce intelege sau se pricepe potrivit gusturilor, culturii, convingerilor sale...
În noaptea întunecată,
Mai devreme sau mai târziu,
Va străluci o speranță
Și va încolți biruința ta.
(Contra vânturilor și mareelor)
© CCC
O operă clasică este o carte pe care toată lumea doreşte să o fi citit, dar pe care nimeni nu vrea să o citească.
A citi pentru întâia oară o carte este ca și cum ți-ai face un nou prieten; a reciti o carte este ca și cum te-ai întâlni cu un vechi prieten.
Proverb chinez
În fiecare zi învăț să sper.
(Cel pe care îl dorești)
© CCC
Un avertisment, totuși: a citi o carte de logică sau filosofie nu este ca și cum ai citi un roman. Vor fi momente când va trebui să citești încet și cu atenție.
(Logica: O foarte scurtă introducere)
© CCC
În Franța, imaginea pe care o aveam era aceea a unei fete timide – o biată fată singură și nu prea arătoasă. Când am plecat în Anglia, aveam o altă imagine. Am simțit că jurnaliştii erau mult mai interesaţi de aspectul meu decât de melodiile mele.
© CCC
A citi și a fi curios este același lucru.
(Interviu cu Catherine Argand, febr. 1998)
© CCC
Scrisul este dureros pentru că te confrunți constant cu tine însuți.
(Interviu în Le Figaro littéraire, 5 martie 2015)
© CCC
E de folos să citeşti, dar numai când cugeţi asupra ceea ce citeşti.
- Dreptul de a nu citi.
- Dreptul de a sări pagini.
- Dreptul de a nu termina o carte.
- Dreptul de a reciti.
- Dreptul de a citi orice.
- Dreptul la bovarism (maladie transmisibilă pe cale textuală).
- Dreptul de a citi oriunde.
- Dreptul de a „ciuguli“ (de a lua o carte din bibliotecă, de a o deschide la întâmplare şi de a citi câteva pagini sau câteva pasaje).
- Dreptul de a citi cu voce tare.
- Dreptul de a tăcea (adică dreptul de a nu fi obligat să-ţi justifici lecturile şi să dai socoteală cuiva despre ele).
(Ca un roman, Drepturile imprescriptibile ale cititorului)
Drepturile imprescriptibile ale cititorului sunt valabile – fără restricţii – şi pentru cititorul de vârstă şcolară.
Eseul Ca un roman este un vibrant elogiu adus lecturii, autorul precizând însă că îşi imploră colegii profesori să nu-i folosească textul „drept instrument de tortură pedagogică“.
© CCC
Nu formezi un cititor altfel decât deschizându-i uşile bibliotecilor, facilitându-i accesul la tot felul de cărţi. Te naşti cititor aşa cum te naşti arhitect sau blond.
O carte-mi ține-ades tovărășie
Și-a mai rămas pe rândurile ei,
Ca pulberea de soare străvezie,
Lumina unui gând din ochii tai.
Stau astfel vremea fără s-o mai numar;
Mă-nșală visul bun și mă gândesc
Că-mi urmărești lectura peste umăr,
Și, dacă taci, e pentru că citesc.
Lectura il face pe om complet, scrisul il face pe om exact.
Virtutea paradoxală a lecturii este că ne desprinde de lume pentru a-i găsi un sens.
(Ca un roman)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.