Citate despre Constiinta

Închideți-vă bibliotecile, dacă vreți, dar pe libertatea de conștiință, nu veți putea pune nici poartă, nici lacăt, nici zăvor. (O cameră proprie) © CCC

Faptul ca nu gaseste indurare in propriii sai ochi este cea dintai pedeapsa pentru vinovat.

Un om puternic își flatează mai mult interlocutorul printr-o confidență decât printr-un compliment. (Puterea) © CCC

Cel care face un rau are constiinta impacata, atata timp cat crede ca nu e rau ceea ce a facut.

Fa din constiinta ta un templu in care sa afli un azil inviolabil.

Nu exista pentru om decat o singura nenorocire adevarata, nenorocirea de a se gasi vinovat si de a avea ceva sa-si reproseze.

Aminteşte-ţi cine eşti şi nu lua nimic de la nimeni. (Pe aripile vântului)

Împărţirea puterii este cea mai sigură cale de a preveni abuzul de putere. © CCC

Constiinta e vocea sufletului, patimile sunt vocea trupului.

Politicienii îşi măsoară puterea după numărul de favoruri care li se cer. (Puterea) © CCC

Constiinta e lucrul cel mai dumnezeiesc din noi.

Constiinta! Constiinta! Instinct dumnezeiesc, voce nemuritoare si cereasca, calauza sigura a unei fiinte nestiutoare si marginita, dar inteligenta si libera; judecator fara gres al binelui si al raului, care face pe om asemenea lui Dumnezeu, tu il faci sa faptuiasca ce e moral! Fara tine nu simt in mine nimic care sa ma ridice deasupra dobitoacelor.

Mai bine o constiinta linistita decat un destin prosper. Prefer un somn bun decat un pat bun. (Ruy Blas) © CCC

Cand porunceste constiinta, oamenii onesti procedeaza intotdeauna in acelasi sens.

Nu exista nici un precept, chiar elementar, care sa nu fi prilejuit o indoiala si pretextul unei lupte ingrozitoare; insa biruinta finala a justitiei contra egoismului este fenomenul cel mai sigur si mai durabil al psihologiei, care demonstreaza izbanda constiintei si vadeste totodata puternica ei garantie.

Unele ascunzisuri ale sufletului sunt usoare ca niste umbre: dispar indata ce incerci sa le luminezi…

De-as avea curajul sa povestesc altora adevarul pe care n-am curajul sa mi-l spun mie insumi.

Sa nu faci niciodata nimic împotriva conştiinţei tale, chiar dacă Statul ti-o cere. © CCC

Conștiință! Conștiință! Instinct divin, nemuritor și voce cerească. Jean-Jacques Rousseau (1712-1778), Emile sau Despre educație "Conştiinţă! Conştiinţă! Instinct divin, nemuritor şi voce cerească; călăuză sigură a unei fiinţe ignorante şi mărginite, dar inteligentă şi liberă; judecător infailibil al binelui şi răului, care îl faci pe om asemenea lui Dumnezeu, tu reprezinţi excelenţa naturii sale şi moralitatea acţiunilor sale; fără tine nu simt nimic din ceea ce m-ar putea ridica deasupra animalelor, decât tristul privilegiu de a rătăci din eroare în eroare, cu ajutorul unui intelect lipsit de norme şi al unei raţiuni lipsite de principii." Istoricul sau etnologul, observând diversitatea obiceiurilor, concluzionează că moralitatea este relativă la cultură, dependentă de educație și variabilă în funcție de vremuri. Dar perspectiva filosofului tinde să depășească această eterogenitate. Nu există oare, în centrul fiecărei evaluări morale, o conștiință universală a binelui și răului? Răspunsul la această întrebare necesită, potrivit lui Rousseau, să ne consultăm în primul rând inimile, pentru a garanta onestitatea judecății noastre. Adâncul sufletului nostru adăpostește într-adevăr un principiu înnăscut al dreptății și virtuții, în care trebuie să avem încredere. Aceasta este conștiința, o facultate pe care natura a pus-o în fiecare dintre noi și care, prin adevărul său instinctiv, depășește toate recomandările societății sau ale rațiunii. De exemplu, vocea ei este cea care se face auzită atunci când suntem acceptabili în ochii celorlalți, dar, în ochii sufletului nostru, nevrednici. Desigur, cu condiția să permitem acestei facultăți divine să se exprime în noi și să ascultăm judecata sa infailibilă. Iubirea binelui și aversiunea față de rău sunt astfel experimentate înainte de a fi învățate. Dar această voce cerească care ne îndeamnă să ne ridicăm deasupra noastră este adesea înăbușită de interesele noastre egoiste... sau chiar ascunsă de educația noastră. De aceea, în instrucțiunile sale pentru Émile (în tratatul Émile sau Despre educație), Rousseau recomandă în mod neașteptat ca tânărul său elev să fie lăsat de capul său, sperând că natura sa îi va fi un ghid mai bun decât artificiile civilizației. În ceea ce privește supremația conștiinței morale, optimismul lui Rousseau poate fi temperat de remarca ironică a contemporanului său Diderot: „Vocea conștiinței și a onoarei este într-adevăr slabă atunci când măruntaiele țipă.” © CCC

Trezirea conștiinței unei femei pare să înceapă de îndată ce înfruntă nedreptățile soțului ei.