Henric al IV-lea era un mare iubitor de vorbe de duh. Într-o zi, trecând printr-un sat, unde a fost nevoit să rămână la cină, a poruncit să-i fie adus cineva despre care se spune că este cel mai isteț, pentru a se întreține cu el în timpul mesei. Sătenii i-au spus că este un bărbat pe nume Gaillard. "Prea bine! spuse el, hai să mergem să-l luăm".
Acest țăran venind, regele i-a poruncit să se așeze vizavi de el, de partea cealaltă a mesei unde mânca. „Cum te cheamă?”, l-a întrebat regele. „Sire, răspunse țăranul, mă cheamă Gaillard".
- Ia să-mi spui, care este diferența dintre un ștrengar (un gaillard) și un crai (un paillard)?
- Sire, răspunse țăranul, nu e decât masa între cei doi.
– Ei, drăcie! M-am prins, spuse regele râzând. Nu mă așteptam să găsesc o minte atât de ageră într-un sat atât de mic.
© CCC
Viaţa nu e nici un spectacol, nici o petrecere, ci o situaţie dificilă.
(Articole și eseuri)
© CCC
Cei care nu-și pot aminti trecutul sunt sortiți să îl repete.
(Viața rațiunii)
© CCC
Chiar și cea mai înțeleaptă minte mai are ceva de învățat.
© CCC
Fiecare om se aseamana cu durerea sa.
A se asemana nu inseamna a se identifica.
Acolo unde toată lumea cântă la unison, cuvintele nu contează.
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.