Oamenii buni nu cunosc prevederea, pentru ca, si din instinct chiar, omul nobil niciodata nu crede pana la sfarsit ca raul exista intr-adevar. Prevederea este un fel de rautate fata de altul, intr-atat cat este necesara ca masura fata de sine. Marea bagare de seama vine din neincrederea in altul, iar neincrederea este despartirea oamenilor.
Curiozitatea trage cu urechea numai la usile celor fericiti si ale celor stapaniti de patimi.
Sunt unii oameni care, pusi deodata in fata unei intamplari neasteptate, se arata sovaitori si nehotarati, gata sa fie striviti de soarta care pecetluieste brusc sfarsitul. Cei ce merg prea departe cu prevederea trec uneori prin mai multe primejdii decat cei cutezatori.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.