Citate de Hermann Hesse

Adevarul este trait, nu predat la catedra.

Prin meditare profunda avem posibilitatea de a anula timpul, de a vedea toata viata trecuta, prezenta si viitoare in simultaneitatea ei.

E indeobste fara noima sa-l vrei pe om altfel decat este.

Omul trebuie sa ramana ceea ce este.

Si daca timpul nu e ceva real, inseamna ca si distanta ce pare a exista intre lume si vesnicie, intre rau si bine nu este decat o amagire.

Pentru a fi de neînlocuit, trebuie să fii întotdeauna diferit. © CCC

Nimeni nu poate izola in sine insusi, cunoaste in stare pura, ce ii vine din traditie si ce ii vine din sine insusi; viata le implica nu numai si pe una si pe cealalta, ci si amestecul insesizabil dintre una si alta.

Egoismul nostru ia formele cele mai paradoxale. Astfel, eu m-am gandit adesea la ideea reincarnarii (in care, de altfel, nu-i vorba, nu cred deloc) si m-am intrebat in ce forma mi-ar conveni sa reapar pe lume. Ei bine, eu recunosc ca sunt un om plin de cusururi, ca daca am unele insusiri nu le am in masura atinsa de altii, si cu toate acestea n-as vrea sa fiu nici chiar Michelangelo. As dori sa fiu tot eu. Poate ca daca egoismul acesta e absurd, el explica totusi de ce ne impacam toti cu soarta care ne-a fost harazita.

Nu are aceeasi putere cuvantul celor ce sunt fara glorie si al celor ce o au.

Fiecare trebuie sa se gandeasca singur la ceea ce e adevarat si cum e oranduita viata de fapt, asta n-o poate invata din nicio carte.

Cunoasterea de sine: Cufunda-te in tine insuti, fa ceea ce corespunde profundei tale fiinte; cauta-te pe tine insuti, fii propriul tau stapan, mergi pe drumul tau propriu, indiferent incotro duce.

Anumiti oameni sunt mai mult decat indivizi, sunt umanitati. In ei salasluiesc toate virtualitatile deopotriva.

Fiecare dintre noi are inclinatiile sale si poarta in sine germenele destinului sau.

Ideile mari pornesc intotdeauna din sufletele mari. Cei mici se multumesc sa stea inchisi in egoismul lor, ca intr-o cetate, unde nu poate patrunde lumina stralucitoare a altruismului. Neavand nici un ideal, traiesc fara a cunoaste suprema fericire a vietii: puterea si dorinta de a lupta pentru triumful adevarului.

In masura in care am ajuns sa cunosc oamenii, cu totii suntem putin inclinati, mai ales in tinerete, sa confundam providenta cu dorintele noastre.

Mai mult decat ideile, temperamentul este acela care oglindeste omul.

Omul profita mai mult de pe urma greselilor pe care le face din proprie initiativa, decat de pe urma faptelor juste pe care le face numai la sfatul altora.

Unii oameni sunt mai dispusi decat altii sa accepte o for­mula gata conceputa, asa cum face crustaceul, care se instaleaza in prima cochilie goala pe care o intalneste, si-i ia forma, in timp ce alte crustacee simt nevoia sa-si secrete singure carapacea.

Fiecare trebuie sa mearga pe propriul sau drum, potrivit cu temperamentul si cu talentele sale.

Ce crezi oare ca a fost viata oamenilor care s-au ridicat deasupra obisnuitului? O lupta continua.