Cand viata iti apare ca un rezervor imens de bucurii si placeri, ca un prilej unic de desfatare si nu ca o “vale a plangerilor”, e greu sa nu te crezi frustrat si nedreptatit atunci cand ti se pare ca nu ai partea ta intreaga la ospatul comun. (Si aproape intotdeauna omului i se pare acest lucru, dorintele lui fiind infinite.)
O fapta mare si remarcabila nu se savarseste fara risc.
Nimic nu-i va ajunge aceluia care considera putin ceea ce de fapt este suficient.
Astfel suntem: nemultumiti cu ce avem.
E bine-n fata sortii sa ma tin darz.
In viata oamenilor se intampla ca la jocul de zaruri: daca n-ai aruncat numarul care-ti trebuie, foloseste-te cu chibzuinta de cel iesit.
Cata distanta de la un om la altul!
Acelasi lucru facut de doi insi nu poate iesi la fel.
Nimeni cu soarta pe care o are, sau ratiunea i-a dat-o, sau i-a aruncat-o intamplarea, nu-i multumit, si lauda pe cei ce bat cai diferite.
Norocul ajuta pe cei puternici.
Se tem numai aceia care au de pierdut ceva.
Mofturosii sunt sortiti
sa fie in veci nefericiti.
Lucrurile sunt dupa felul aceluia care le are; bune pentru cine stie sa se foloseasca de ele, rele pentru acela care le da o proasta intrebuintare.
Trebuie, cand omul se crede cel mai fericit, mai grijuliu sa se pregateasca sa-ndure ale sortii lovituri.
Orice om, de nu-i mai mult ca om, nu poate fi vreodata multumit decat doar cand nu va mai fi nimic.
Mai bine sa previi insulta decat sa o platesti pe urma.
Daca observam cine sunt aceia care nu lauda pe nimeni, care invinuiesc mereu, care nu sunt multumiti de nimeni, veti recunoaste ca sunt aceiasi de care nimeni nu este multumit.
Alia vita - alii mores.
Alta viata, alte obiceiuri.
(Terentius, Andria)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.