Exercitatio artem paravit, ars decorem, non in quaestum tamen aut mercedem: quamvis audacis lasciviae pretium est voluptas spectantium.
Experiența le dă pricepere, iar priceperea dă din nou har; profitul sau plățile sunt excluse; oricât de nesăbuită ar fi distracția lor, recompensa ei este plăcerea spectatorilor.
(Tacitus, Germania, cap. 24)
Seara arata valoarea zilei.
Diem vesper commendat.
Sfârșitul anului nu este nici un sfârșit, nici un început, ci o continuare, cu toată înțelepciunea pe care experiența ne-o poate insufla.
© CCC
Sfarsitul proceselor, al dezbinarilor.
Finis litium.
Conteaza nu cine a inceput bine, ci acela care termina bine.
Non qui bene coepit, sed qui bene finit, habet.
Si gluma are o limita.
Lusus habet finem.
(Ovidius, Ars amandi)
Totul este bine cand sfarseste bine.
Omnia tunc bona sunt, clausula quando bona est.
Brevibus momentis summa verti.
Lucrurile cele mai măreţe se prăbuşesc într-o clipă.
(Tacitus)
Binefacerile nu sunt placute decat in masura in care te poti achita de ele.
Ferme acerrima proximorum odia.
Cea mai patimasa este ura impotriva celor mai apropiati.
(Tacitus, Historia)
Pedepsirea geniului sporeste faima sa.
Sfârșitul lumii încă nu e mâine.
© CCC
Toti isi cer partea succeselor, iar infrangerile se trec numai pe seama altuia.
De la început se poate prezice sfârșitul.
© CCC
Sfarsitul depinde de inceput.
Finis origine pendet.
Se crede că atunci când se termină un lucru, începe imediat un altul. Nu este așa. Între cele două se află haosul.
(Hiroșima, dragostea mea)
© CCC
Nimic in lume nu este atat de nestatornic, atat de trecator, ca acea faima a puterii care nu se intemeiaza pe forta ei proprie.
Cu cat un stat e mai corupt, cu atat are mai multe legi.
Să-i spui cuiva că s-a terminat e urât şi fals. Nu se termină niciodată. Chiar şi atunci când nu te gândeşti la cineva, cum poţi să te îndoieşti de prezenţa sa în interiorul tău? O fiinţă care a contat va conta întotdeauna.
(În necunoştinţă de cauză)