Caracterul iubirii adevarate are multe asemanari cu copilaria: necugetarea, imprudenta, risipa, rasul si plansul sunt aidoma.
Pana astazi intelectul omenesc n-a depasit unicele sale doua resurse: admiratia si repulsia – si, intre aceste doua extreme, spiritul trebuie sa se comporte cu o egala putere. Omul sentimental e un degenerat daca nu stie, iubind frumos, sa urasca admirabil…
Gelozia este un lucru teribil; seamana cu iubirea, dar e contrariul ei; nu vrea binele obiectului iubit, ci dependenta lui si triumful asupra lui. Iubirea este uitarea de sine; gelozia este forma cea mai pasionata a egoismului; exaltarea EULUI, despot exigent, vanitos, care nu poate sa se uite pe sine si sa se subordoneze.
Cearta dintre indragostiti face dragostea si mai puternica.
Amantium irae amoris integratio est.
(Terentius, Andria)
E greu s-o rupi deodata cu un amor indelung.
Difficile est longum subito deponere amorem.
(Catullus, Carmina)
In arta, ca si in iubire, instinctul ajunge, iar stiinta nu raspandeste in preajma ei decat o lumina inoportuna. Desi frumusetea se releva din geometrie, numai sentimentul singur e in stare sa-i surprinda formele delicate.