Soarele-i sub mare, zori misterioși,
Luminează pădurea de corali abisinieni
Ce leagănă, în adâncul apelor sale calde,
Fiara înflorită și flora însuflețită.
Și tot ce sarea sau iodul colorează,
Mușchi, alge păroase, anemone, arici de mare,
Acoperă cu violet închis, în desene somptuoase,
Fundalul vermiculat al palidului madrepor.
Din carapacea lui splendid smălțuită,
Un pește mare planează printre ramuri;
În umbra transparentă, nepăsător plutește;
Și, deodată, cu o lovitură a aripioarei sale-nflăcărate,
Face să străbată, prin cristalul întunecat, nemișcat și albastru,
O undă tremurândă de aur, sidef și smarald.
(Reciful de corali, volumul Trofeele)
© CCC
Mâhnită-i toată carnea, iar cărţile, citite.
Să fug! să fug aiurea! Sunt păsări fericite
Să zboare între ceruri şi spume neperechi!
Nimic, nici oglindite-n priviri grădini prea-vechi
în calea unei inimi care închină mării
O, nopţi! nici ocrotite, de răul călimării,
Foi, goale,-n clar de lampă, de către propriul alb
Nici tânăra femeie, la sân cu prunc rozalb.
Tot am să plec! Fregată,-n tresalt de mari pavoaze,
Sus ancora spre darnici atoli şi blânde oaze!
Un greu Plictis, în care speranţe crude gem,
Mai crede-n bun-rămasul batistelor, suprem!
Şi, ispitind furtuna, înaltele catarge
Sunt, poate, dintre-acelea ce vântul le va sparge
Fără catarge, fără, pierduţi la antipozi…
Dar, inimă, ascultă-i cum cântă, pe matrozi!
(Briză marină)
Traducere: Şerban Foarţă
Ca şi când Marea-ar trebui să se despartă
Şi să se ivească-o altă Mare,
Iar din aceea – încă una – care
Ar face din toate trei doar o părere,- o fluturare –
O succesiune de mări –
De ţărm nevizitate –
Ele însele hotar de mări –
Eternitate – toate –
(traducere de Petru Dimofte)
Mii şi mii de valuri vin din larg mereu
Pân-ajunge marea de adapă malul; –
Nu-ntreba nisipul cine poartă valul
Că ar fi în stare să-ţi răspundă: – Eu!
(Un gând)
O sa ma-ntrebi ce efect mi-a facut marea, pe care-o vad pentru-ntaia oara? Efectul unei nemarginiri pururea miscate… caci ea e schimbatoare la culoare si in miscari, de unde unii autori o si compara cu femeia… privirea marii linisteste, mai ales sufletele furtunoase.
Marea este cruda. Ea daruieste, dar ia si inapoi. De aceea, este nevoie de barbati curajosi pentru a o infrunta.
(Nasterea unei legende)
© CCC