Plictiseala este la capătul tuturor plăcerilor; mulţumirea, la sfârşitul tuturor sacrificiilor.
© CCC
Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu…
(Ar trebui)
Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume.
(Ar trebui)
Nu există plăcere mai dulce decât să surprinzi reacția unui om căruia i-ai oferit mai mult decât se aștepta.
(Spleen-ul Parisului)
© CCC
Epoca noastră pare să fie caracterizată de perfecţiunea mijloacelor şi de confuzia scopurilor.
© CCC
Inteligenţa unui om se măsoară prin cât de multe incertitudini poate suporta.
Inteligența ar însemna să-ți accepti ignoranța, întrebările despre viață și natură, despre sine și despre ceilalți. Acceptarea nu înseamnă ignorarea dificultăților cunoașterii sau renunțarea la înțelegere. Pur și simplu accepți că răspunsurile nu sunt definitive.
© CCC