Întotdeauna am crezut că destinul și-ar putea asuma o parte din responsabilitate. Că este o chestiune de noroc. Că nu alegi unde ajungi în lume, nici soarta ta. Viața e o loterie.
(Acrobații)
© CCC
În cuplu, ea este cea care vorbește tot timpul și, evident, ea decide totul. El doar dă din cap. Ea îmi răspunde chiar și când vorbesc cu el.
(Acrobații)
© CCC
Totul ne scapă constant, chiar și oamenii pe care îi iubim. Rămâne însă certitudinea că anumite momente au fost ceea ce numim fericire.
(Vis de dragoste)
© CCC
Pentru că există întâlniri care salvează. Te prind de corp, te ridică de pe solul în care ești împotmolit, te fac să ieşi din întuneric la lumină.
(O viață proprie)
© CCC
În timpul acestei călătorii interioare, avem nevoie să ne amintim momentele fericite, pentru a nu ne îndoi că am iubit, că am fost iubiți. Să-ţi aminteşti înseamnă și să fii sigur că ai fost în viață.
(Contopirea pedepselor)
Unele deșerturi pot fi traversate doar într-o singură direcție.
(Pentru că nimic nu durează)
© CCC
Cu anumite fiinţe foarte rare, nu ar trebui să vorbești. Ar trebui să le fii imediat în brațe, să le mângâi fața, pleoapele, obrajii, buzele, atingându-le cu un deget, mai întâi încet, apoi într-un sărut pasional. Să le săruți. Să le îmbrăţişezi. Cuvintele sunt inutile. Cuvintele ar veni să confirme ceea ce corpurile au ştiut din primele clipe.
(O perioadă nebună)
© CCC
Nimic nu este mai plin de satisfacții decât întâlnirea cu oamenii, să primești complimente și să știi că ceea ce ai scris are ecou în viața cititorilor.
(Interviu, martie 2006)
© CCC
Grăbeşte-te să trăieşti. Grăbeşte-te să iubeşti, pentru că nu ştii niciodată cât timp îţi mai rămâne în clepsidră. Întotdeauna credem că avem timp, dar nu este adevărat. Într-o zi ne dăm seama că am trecut de punctul fără întoarcere, dar atunci e prea târziu.
© CCC