Mi-e teamă să te revăd. Poate că ar fi fost mai bine să ne oprim aici, așa cum am făcut timp de șase ani, conform unui acord tacit între noi: să nu ne revedem, niciodată, să păstrăm această noapte lungă și ireală adânc în noi, ca un secret care ne aparține doar nouă. Poate că, de fapt, accidentul este cel al întâlnirii noastre, nu al tăcerii care a urmat. Viețile sunt atât de fragile, atât de incerte. Uneori credem că temelia lor este solidă, ne minunăm de cât de departe am ajuns, apoi, deodată, într-o clipă orbitoare, se sfărâmă, se spulberă împotriva unui vis. Cine se poate proteja de asta? Cine se poate crede suficient de puternic pentru a nu cădea niciodată, pentru a nu-și dori să cedeze la ceea ce pentru o clipă l-a făcut să leșine? Mi-e teamă să te revăd, dar cât sunt de fericită.
(O perioadă nebună)
© CCC
Se întâmplă foarte rar ca două minți sau două inimi să se atingă fără ca cel puțin una dintre ele să nu simtă un fior.
(Ura față de viciu)
© CCC
Dacă fata-i frumoasă cînd vine la întîlnire, cine se mai sinchiseşte c-a întîrziat? Nimeni.
(De veghe în lanul de secară)
Unele ființe, pe măsură ce trece timpul, devin din ce în ce mai libere: ele se înalță în loc să coboare. Ele emană o energie uimitoare. Ele sunt lumină pentru oricine le întâlnește. Aș vrea să știu ce au făcut cu umbrele trecutului lor. Cu regretele lor, cu lacrimile lor. Cum au reușit. Pentru că nu uităm nimic, o știu în seara asta. Nu uităm nimic. Chiar dacă ne-am străduit să facem contrariul: trecutul trăiește în noi. Masă informă ascunsă adânc în sine, pe care s-ar putea să o crezi adormită, dar care veghează...
Deci, ele, aceste ființe de lumină, cum fac?
© CCC
Exista, in decursul existentei, intalniri neprevazute si singulare, in care se produc mai multe evenimente, aparent inofensive, si care sunt darurile destinului.
(Multumesc, Bernard Pivot, 18 martie 2001)
© CCC
În timpul acestei călătorii interioare, avem nevoie să ne amintim momentele fericite, pentru a nu ne îndoi că am iubit, că am fost iubiți. Să-ţi aminteşti înseamnă și să fii sigur că ai fost în viață.
(Contopirea pedepselor)
Unele deșerturi pot fi traversate doar într-o singură direcție.
(Pentru că nimic nu durează)
© CCC
Scrisul, ca şi iubirea, nu are sens decât dacă eşti dispus să-ți pierzi echilibrul. Să părăseşti ţărmul. Să lași uscatul, să te scufunzi în apele râului, să te laşi purtat. Desigur, există un risc care merită asumat: în iubire, ca și în scris, îți poți pierde viața.
(Scrisul și viața)
© CCC
Cu anumite fiinţe foarte rare, nu ar trebui să vorbești. Ar trebui să le fii imediat în brațe, să le mângâi fața, pleoapele, obrajii, buzele, atingându-le cu un deget, mai întâi încet, apoi într-un sărut pasional. Să le săruți. Să le îmbrăţişezi. Cuvintele sunt inutile. Cuvintele ar veni să confirme ceea ce corpurile au ştiut din primele clipe.
(O perioadă nebună)
© CCC
Intalnirea dintre doua personalitati este asemanatoare contactului dintre doua substante chimice: daca exista vreo reactie, ambele se transforma.
Există ființe al căror destin este să se întâlnească. Oriunde ar fi. Oriunde s-ar duce. Într-o bună zi, se vor întâlni.
(Doar Veneția, 2004)
De ani de zile, timpul părea liniar, în ciuda obstacolelor, șocurilor, devierilor. Până în ziua în care o cădere mai profundă va spulbera cele mai mici repere.
(Judecata lui Léa)
© CCC
Când mă întâlneam cu prieteni de-o vârstă cu mine, voiam să-i învăţ să se joace «de-a cenaclul»
(Unde scurte. Jurnal indirect)
Omul crede în miracole. Chiar și în cele mai dramatice circumstanțe, el crede că poate trece peste ele. Acesta este probabil motivul pentru care reușește să se ridice și în infern.
(Pentru că nimic nu durează)
© CCC
Numai că o funcție sau o conștiință nu pot fi iubite, oricât de formidabile ar fi ele. Felul acesta al cuiva de a se insinua în tine printr-o parte a lui - chipul, vocea, felul de a gândi - nu face decât să-ți deschidă ființa către momentul unor întâlniri viitoare, când ajungi să-l cunoști pe celalalt „în carne și oase", abia atunci urmând ca relația ta cu el să se așeze în adevărul ei. Dar de câte lucruri imponderabile, de câte detalii, aparent nesemnificative, atârnă reușita unei întâlniri.
Pentru că există întâlniri care salvează. Te prind de corp, te ridică de pe solul în care ești împotmolit, te fac să ieşi din întuneric la lumină.
(O viață proprie)
© CCC
Ne meritam toate intalnirile, ele ne sunt acordate de destinul nostru.
Totul ne scapă constant, chiar și oamenii pe care îi iubim. Rămâne însă certitudinea că anumite momente au fost ceea ce numim fericire.
(Vis de dragoste)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.