E ciudat cum se pot gandi oamenii la moarte cand e atat de facut in viata… Nu te odihnesti niciodata pentru munca ce ai facut-o, ci pentru aceea ce o vei face.
Unii concep viata ca un râu, in voia caruia nu ai decat sa te lasi, ca sa ajungi la ţarmuri inflorite. Altii o concep ca un curent, in susul caruia trebuie sa inoti voiniceste, cu speranta indoielnica de a ajunge la un mal aspru, unde sa-ti odihnesti capul obosit.
Viata omeneasca, pentru cei mari ca si pentru cei mici, este un amestec de bine si de rau. Durerea este intotdeauna alaturi de bucurie.
Moartea, ca si viata, isi are tainele ei de dureri si de voluptate: totul e sa le cunosti.
Moartea loveste nepartinitoare cu lovituri de picior in usa saracului ca si in portile imparatilor.