Citate de Phaedrus

Şi-a pierdut vara cântând, Greierele, şi flămând, A văzut, aşa, deodată, Pornind viscolul să bată. Nu se pomenea fărâmă De gânganie sau râmă; Şi nemaigăsind nimica, Dete fuga-mpleticit La vecina lui, furnica. Muşuroiul sta clădit, Plin cu tot ce-ai fi râvnit. Magazia cu făină Era sub o rădăcină; Şi, la rând, în multe caturi, Erau saci cu mei pe paturi. Adunaţi într-o firidă, Sâmburi roşii de stafidă.   În dulap şi-ntr-un sertar, Mălai galben şi zahar. Ouăle cu coaja mică Erau ouă de furnică, Căci cumetrele îşi fac Prăjituri şi cozonac. Într-un beci închis cu scoabe, Boloboace: struguri boabe, Va să zică, un belşug Rânduit cu meşteşug. - Mă rog, maică, dumitale, Sunt în picioarele goale, Am rupt opinci şi obiele De calc de-a dreptul pe piele, Straie ce mai am pe mine, De gol ce-s, mi-e şi ruşine, Am rămas de capul meu, M-a uitat şi Dumnezeu... Luat de vânt, târât de apă, Plăpând ca foaia de ceapă, Încă de la arătură N-am mai pus nimic în gură. Să mă ierţi, de nemâncare S-a prins burta de spinare. Uite ce ţi-aş fi cerut, Niscai boabe de-mprumut... Până pe la Mărţişor... Vreau să rabd, dar nu să mor, Şi mă jur, i-a spus, că-ţi voi Da cu dobândă înapoi. Poţi să-ntrebi dacă nu sunt Om cinstit şi de cuvânt. Ce păcat că gospodina E zgârcită, bat-o vina! În loc să ia din cămări Şi să dea, pune-ntrebări. Că aşa o fi bogatul, Darnic mai vârtos cu sfatul.   - Cum de ceri cu împrumut? Astă-vară ce-ai făcut? Zise potrivindu-şi barba Negri-i ochelari cu laba. - Ce să fac? De mi-e iertat, Astă vară am cântat. Am cântat cri-cri, gri-gri, Nopţi cu nopţi şi zi de zi. - Ai cântat! îmi pare bine! Acum joacă dacă-ţi vine! Şi calica de mătuşă Trânti ivărul la uşă. (Greierele și furnica) (Traducere, în versiune originală, după fabula omonimă a lui Jean de La Fontaine)

De vrei să trăieşti fără supărări, socoate cele ce sunt să se întîmple.

Trebuie sa facem astazi ceea ce maine va face toata lumea. © CCC

Sunt unii oameni care, pusi deodata in fata unei intamplari neasteptate, se arata sovaitori si nehotarati, gata sa fie striviti de soarta care pecetluieste brusc sfarsitul. Cei ce  merg prea departe cu prevederea trec uneori prin mai multe primejdii decat cei cutezatori.

Nu-i bine sa roseasca un om cinstit decat De ce-a putut sa faca in viata lui urat.

Oricat de sus ai fi, nu se cuvine Sa-i oropsesti pe cei mai jos ca tine, Caci mintea lor, in zorul disperarii, O sa gaseasca drumul razbunarii.

El putea prezice războaiele şi foametea; acest lucru nefiind prea greu: mereu se duce undeva un război şi mereu undeva cineva suferă de foame.

Cand vrei sa apuci in mana sapa, sa-i sapi aproapelui tau groapa, gandeste-te ca s-ar putea ca-n locul lui sa cazi chiar tu in ea. E bine groapa s-o putem vedea, mai inainte de-a cadea in ea. In orice lucru, negresit, sa ne gandim si la sfarsit.

Totala lipsa de incredere, ca si increderea naiva, sunt doua atitudini deopotriva de daunatoare.

Orice masura de prevedere ai lua fata de anumiti oameni, e prea putin.

Cei prevazatori scot invataminte din primejdiile altora.

Atunci cand prevezi un lucru cu mult inainte, este usor sa intervii.

Pune-ți toate ouăle într-un singur coș și... stai cu ochii pe el. (Wilson Zevzecul) © CCC

Acela care se compara cu cei nedemni isi pierde reputatia.

Decat sa-ti faci o fala din merite straine, cu bruma ta de bunuri te-ai multumi mai bine.

Inainte de a te arunca in valtoarea primejdiei, trebuie s-o prevezi si sa te uiti in ea; dar cand esti in primejdie, nu-ti ramane decat s-o infrunti.

Profetii prezic, lamentandu-se, istoria straveche.

Blandetea e leacul cruzimii.

Cu mare grija adevarul sa-l afle omul intelept, ca sa nu judece prosteste si sa condamne pe nedrept.

Cel mic se pierde, daca-si ia model pe cei cu mult mai mari ca el.