Oamenii buni nu cunosc prevederea, pentru ca, si din instinct chiar, omul nobil niciodata nu crede pana la sfarsit ca raul exista intr-adevar. Prevederea este un fel de rautate fata de altul, intr-atat cat este necesara ca masura fata de sine. Marea bagare de seama vine din neincrederea in altul, iar neincrederea este despartirea oamenilor.
Profetii prezic, lamentandu-se, istoria straveche.
El putea prezice războaiele şi foametea; acest lucru nefiind prea greu: mereu se duce undeva un război şi mereu undeva cineva suferă de foame.
Masoara bine intai adancimea prapastiei inainte de a sari!
Orice masura de prevedere ai lua fata de anumiti oameni, e prea putin.
Atunci cand prevezi un lucru cu mult inainte, este usor sa intervii.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.