Citate de Charles A. Sainte-Beuve

Mai bine citesti un om decat zece carti. (Cozerii de luni) © CCC

In clipa cand intra activ in viata, tinerii cauta mai degraba in oamenii celebri din trecut si in numele la moda pretexte pentru propriile pasiuni sau sisteme, vehicule pentru incarcatura lor de idei sau pentru inflacararile lor; fie ca le adopta si le exalta, fie ca le resping si le blameaza, de-a curmezisul acestora se afirma ei insisi; isi saluta propria idee si si-o preconizeaza, iar ideea contrara este contestata si aspru judecata. A vedea lucrurile asa cum sunt si pe oameni asa cum au fost, asta presupune o inteligenta dezinteresata si, ca urmare, ma tem, o raceala.

Exista un soi de oameni care, atunci cand descopera in jurul lor un viciu, o nerozie, pastreaza taina si nu le merge gandul decat cum sa se slujeasca de ea si s-o foloseasca binisor in viata, prin lingusiri interesate…Si totusi, mai exista si speta celor care vazand aceasta falsa si convenita prefacatorie nu-si gasesc linistea pana cand, sub o forma sau alta, nu dau la iveala si nu rostesc adevarul, asa cum il simt.

Profetii prezic, lamentandu-se, istoria straveche.

Pasiunea explica totul, scuza totul, purifica totul.

Adevaratele, suveranele genii triumfa prin dificultatile prin care altele sunt infrante.

Cei prevazatori scot invataminte din primejdiile altora.

Exista numai un singur fel de a intelege bine oamenii, anume de a nu ne grabi sa-i judecam, ci de a trai in preajma lor, a-i lasa sa se explice, sa se dezvaluie zi de zi si sa se zugraveasca ei insisi in noi.

Cand vrei sa apuci in mana sapa, sa-i sapi aproapelui tau groapa, gandeste-te ca s-ar putea ca-n locul lui sa cazi chiar tu in ea. E bine groapa s-o putem vedea, mai inainte de-a cadea in ea. In orice lucru, negresit, sa ne gandim si la sfarsit.

Inainte de a te arunca in valtoarea primejdiei, trebuie s-o prevezi si sa te uiti in ea; dar cand esti in primejdie, nu-ti ramane decat s-o infrunti.

Poezia e un element esential al omului.

Complementul necesar al oricarui succes este furia celor mediocri si gelosi.

Tanar, te lipsesti foarte usor de spirit in frumusetea care iti place si de bun-simt in talentele pe care le admiri. © CCC

Oamenii buni nu cunosc prevederea, pentru ca, si din instinct chiar, omul nobil niciodata nu crede pana la sfarsit ca raul exista intr-adevar. Prevederea este un fel de rautate fata de altul, intr-atat cat este necesara ca masura fata de sine. Marea bagare de seama vine din neincrederea in altul, iar neincrederea este despartirea oamenilor.

Trebuie oricum sa ne obisnuim a vedea oamenii sub multitudinea aspectelor lor posibile si in toata diversitatea caracterului, temperamentului si aparentei lor. Caci omul e limitat; oricat de mare si sfant ar fi, nu cuprinde totul: isi are unghiul lui special sub care priveste binele.

El putea prezice războaiele şi foametea; acest lucru nefiind prea greu: mereu se duce undeva un război şi mereu undeva cineva suferă de foame.

E bine ca atunci cand cineva ne imbratiseaza sa ne gandim si la momentul cand ne va palmui.

De vrei să trăieşti fără supărări, socoate cele ce sunt să se întîmple.

Este greu sa descoperi adevarul asupra oamenilor, ca si asupra lucrurilor, iar dupa ce l-ai gasit, nu e mai putin dificil sa-l pastrezi.

Sa incercam a fi noi insine…Sa avem sinceritatea si firescul propriilor noastre idei, sentimente, e ceea ce se poate oricand.