Citate despre Joc

Cuvinte. Cuvinte. Ma joc cu cuvintele, in speranta ca o combinatie, chiar si o combinatie intamplatoare, va spune ceea ce doresc. (Carnetul auriu) © CCC

Ce joc jucăm? (Meșterul don Gesualdo) © CCC

Sensul existentei este de a gasi un sens.

Stiu ca exista un singur suflet, rasfrant in mii de atitudini trecatoare.

Jocul norilor - jocul naturii, în esență poetic. (Fragmente) © CCC

Dac-ai şti cât am fugit de tine, până te-am întâlnit. (Nuntă în cer)

Toţi acei ce au acces la o bibliotecă, la cărţi, sunt nişte inşi mai buni decât alţii, mai fortificaţi, iar durerile îi ating mai puţin şi nefericirile trec mai repede.

Jocul este o actiune sau o activitate efectuata de bunavoie inlauntrul anumitor limite stabilite, de timp si de spatiu, si dupa reguli acceptate de bunavoie, dar absolut obligatorii, avand scopul in sine insasi si fiind insotita de un sentiment de incordare si de bucurie, si de ideea ca "este altfel" decat "viata obisnuita". (Homo ludens)

Pentru că revelaţia unirii desăvârşite aceasta e: te regăseşti pe tine în clipa când te pierzi. (Nuntă în cer)

Joc: Inseamna evadare, inseamna sa mentii legatura cu copilaria. Foarte devreme, am inteles ca fiind artist ti se ofera acest privilegiu. (Sylvie Vartan de la A la Z: J de la Joc) © CCC

Jocul este cel mai elevat tip de cercetare.

Daca un om vrea ceva cu adevarat, daca vrea cu toata vointa lui, izbuteste. (Noaptea de Sanziene)

Orice joc poate sa-l absoarba oricand pe jucator intru totul. Opozitia joc-seriozitate ramane tot timpul in suspensie. Inferioritatea jocului isi are limita in superioritatea seriozitatii. Jocul se preschimba in seriozitate, iar seriozitatea in joc. Jocul se  poate inalta pe culmi de frumusete si sfintenie, unde lasa in urma seriozitatea. (Homo ludens)

Dacă nu mai poți trișa cu prietenii, nu mai merită să joci cărți. (Marius)

Omul este un animal care se joaca. (Homo ludens)

A juca inseamna a experimenta hazardul. © CCC

Mitul este o istorie sacră; el relatează un eveniment care a avut loc în timpul primordial, în timpul fabulos al începuturilor… E aşadar povestea unei „faceri“: ni se povesteşte cum ceva a fost produs, a început să fie…

Amintirile sunt icoanele timpului pierdut.

Oamenii cred in nemurire pentru ca vor sa supravietuiasca nu ei, ci aceia care le sunt dragi.

Femeia ne invita s-o privim asa cum vrea ea.