Nu știm care sunt regulile jocului; tot ce ne este permis să facem este să urmărim jocul. Desigur, dacă ne uităm suficient de mult, s-ar putea să ajungem în cele din urmă la câteva dintre reguli. Regulile jocului sunt ceea ce înțelegem prin fizica fundamentală.
© CCC
Mă întreb dacă nu sunt pe punctul de a mă juca cu cuvintele. Și dacă cuvintele au fost făcute pentru asta?
(Constructorii imperiului)
© CCC
Dacă ar trebui să-mi rezum în puţine cuvinte experienţa mea, aş spune că jocul m-a dus mereu tot mai departe, tot mai adânc în real. Şi filosofia mea s-ar reduce la o singură dogmă: Joacă-te!
Avem oare dreptul ca aceasta inclinare secundara si absolut indispensabila a mintii de a-si crea o lume imaginara alcatuita din fiinte vii s-o numim un joc al mintii?
(Homo ludens)
Mintea omeneasca nu se poate desprinde din cercul magic al jocului decat indreptandu-si privirea spre tot ce e mai sfant.
(Homo ludens)
Orice joc poate sa-l absoarba oricand pe jucator intru totul. Opozitia joc-seriozitate ramane tot timpul in suspensie. Inferioritatea jocului isi are limita in superioritatea seriozitatii. Jocul se preschimba in seriozitate, iar seriozitatea in joc. Jocul se poate inalta pe culmi de frumusete si sfintenie, unde lasa in urma seriozitatea.
(Homo ludens)
Jocul este o actiune sau o activitate efectuata de bunavoie inlauntrul anumitor limite stabilite, de timp si de spatiu, si dupa reguli acceptate de bunavoie, dar absolut obligatorii, avand scopul in sine insasi si fiind insotita de un sentiment de incordare si de bucurie, si de ideea ca “este altfel” decat “viata obisnuita”.
(Homo ludens)
Existenta jocului confirma fara incetare, si in sensul cel mai inalt, caracterul supralogic al situatiei noastre in cosmos. Animalele se pot juca, deci chiar si ele sunt ceva mai mult decat niste mecanisme. Noi (ne) jucam, si stim ca (ne) jucam, deci suntem ceva mai mult decat niste simple fapturi rationale, pentru ca jocul este irational.
(Homo ludens)