Citate de E. O. Wilson

Distrugerea pădurii tropicale pentru câștiguri economice este ca și cum ai arde un tablou renascentist pentru a pregăti o masă. © CCC

Când ai văzut o furnică, o pasăre, un copac, nu le-ai văzut pe toate.

Ești capabil de mai mult decât crezi. Alege un obiectiv care pare potrivit pentru tine și străduiește-te să fii cel mai bun, oricât de grea ar fi calea. Țintește sus. Comportă-te onorabil. Pregătește-te să fii singur uneori și să înduri eșecul. Insistă! Lumea are nevoie de tot ce poți oferi tu. © CCC

Ne înecăm în informații, în timp ce tânjim după înțelepciune. Lumea va fi condusă de acum înainte de sintetizatori, oameni capabili să reunească informațiile potrivite la momentul potrivit, să gândească critic la ele și să facă alegeri importante cu înțelepciune. © CCC

Credințele religioase au evoluat prin selecția de grup, tribul concurând împotriva tribului și lipsa de logică a religiilor nu este o slăbiciune, ci puterea lor esențială. © CCC

Natura deține cheia satisfacției noastre estetice, intelectuale, cognitive și chiar spirituale. © CCC

Dacă toată omenirea ar dispărea, lumea s-ar regenera din nou la starea abundentă de echilibru care a existat acum zece mii de ani. Dacă insectele ar dispărea, mediul s-ar prăbuși în haos. © CCC

Ar trebui să protejăm fiecare fărâmă de biodiversitate ca fiind neprețuită, în timp ce învățăm să o folosim și să ajungem să înțelegem ce înseamnă ea pentru omenire. © CCC

Singurul proces care se desfășoară acum, și care va dura milioane de ani pentru a fi corectat, este pierderea diversității genetice și a speciilor prin distrugerea habitatelor naturale. Aceasta este nebunia pe care descendenții noștri, cel mai probabil, nu ne-o vor ierta. © CCC

Ca un zâmbet al cerului, razele soarelui se revărsară deodată printre nori, inundând pădurea întunecată cu o adevărată ploaie de lumină, înveselind frunzişul verde, îmbrăcându­l în aur pe cel îngălbenit şi căzut şi sclipind pe trunchiurile cenuşii ale bătrânilor copaci. Tot ce fusese până atunci cufundat în umbră, era acum plin de strălucire. Albia pârâiaşului putea fi urmărită după scânteierea lui veselă până departe în inima misterioasă a pădurii, care ascundea acum numai bucurie. (Litera stacojie)

Frumoasă ești, pădurea mea, Când umbra-i încă rară Și printre crengi adie-abia Un vânt de primăvară...   Când de sub frunze moarte ies În umbră viorele, Iar eu străbat huceagul des Cu gândurile mele...   Când strălucesc sub rouă grea Cărări de soare pline, Frumoasă ești, pădurea mea. Și singură ca mine... (Cântec)

Mintea umană a evoluat pentru a crede în zei, nu a evoluat pentru a crede în biologie. © CCC

Ei bine, recunosc că tăiem lemnul din necesitate, dar de ce să distrugem păduri întregi? (Unchiul Vanea)