Citate despre Craciun

Am socotit întotdeauna că, atunci când sosește, Crăciunul este o vreme binecuvântată, o vreme a bunătății, a iertării, a milosteniei și a veseliei – singura perioadă, pentru mine, din lungul calendar al anului, când toți bărbații și femeile par să-și deschidă la unison inimile ferecate și să-i considere pe cei mai puțin norocoși decât ei adevărați tovarăși de drum pe calea ce ne duce pe toți către același loc, iar nu o rasă osebită de ființe pășind pe alte cărări. Deși Crăciunul nu mi-a adus vreodată vreun grăunte de aur sau de argint în buzunare, sunt convins că mi-a făcut totuși mult bine și că îmi va face mereu. Și atunci spun: Binecuvântat fie Crăciunul! (Poveste de Crăciun)

Din nou se pune eterna întrebare: Dumnezeu stăpâneşte lumea sau diavolul? Şi numai o credinţă nejustificată ne permite să afirmăm că, în cele din urmă, diavolul este în slujba lui Dumnezeu. (Introducere în filosofie) © CCC

Credința are sare și piper peste tot de Crăciun. Și îmi place să petrec cel puțin o noapte lângă bradul de Crăciun, să cânt și să simt sfințenia liniștită din acea perioadă care este pusă deoparte pentru a sărbători iubirea, prietenia și darul lui Dumnezeu, copilul Hristos. © CCC

E bine să fim copii uneori și nu e moment mai potrivit decât Crăciunul, de vreme ce marele său Întemeietor era și el copil. (Poveste de Crăciun, cap. 3, Cel de-al doilea duh dintre cele trei)

Considerăm Crăciunul ca fiind întâlnirea, marea întâlnire, întâlnirea istorică, întâlnirea decisivă, între Dumnezeu și omenire. Cel ce are credință știe într-adevăr acest lucru; lăsați-l să se bucure. © CCC

Cea mai mare surpriză, in dimineața de Crăciun, este sa citesti pe ambalaj: "bateriile nu sunt incluse". Anonim © CCC

Există patru vârste în viaţa omului: – cea în care crede în Moş Crăciun; - cea în care nu mai crede în Moş Crăciun; - cea în care este Moş Crăciun; - cea în care seamănă cu Moş Crăciun. Anonim

N-am fericirea sa cred in Dumnezeu, dar intretin raporturi extravagante cu ingerul meu pazitor.

De Crăciun, sunt întotdeauna impresionată de modul în care spiritul de solidaritate se află și în centrul poveştii de Crăciun. Unei mame tinere şi unui tată devotat, alături de copilul lor, li s-au alăturat păstori săraci şi vizitatori veniți de departe. Ei au venit cu darurile lor ca să se închine copilului Hristos. © CCC

A avea credinţă înseamnă a crede în ceea ce nu vezi, iar răsplata pentru această credinţă va fi să vezi ceea ce crezi.

Credințele religioase au evoluat prin selecția de grup, tribul concurând împotriva tribului și lipsa de logică a religiilor nu este o slăbiciune, ci puterea lor esențială. © CCC

E vremea Crăciunului! Acel om trebuie să fie cu adevărat un mizantrop, în pieptul căruia nu se trezeşte ceva asemănător unui sentiment de bună-dispoziție, în mintea căruia nu se trezesc unele asocieri plăcute, prin repetarea Crăciunului. © CCC

Departe de mine de a socoti credincioşia ereditară. (Confesiunea unui scriitor şi medic)

N-as putea spune ca cred. Stiu! Am trait experienta de a fi cuprins de ceva care e mai puternic decat mine, ceva pe care oamenii il numesc Dumnezeu.

Când suntem în nevoie, venerăm zeii; cei prosperi rareori se apropie de altar. © CCC

Vai! De ce trebuie să existe o asemenea diversitate de credințe în rândul oamenilor? De ce unii se nasc în eroare, în timp ce alții se bucură de iluminarea sau de beneficiile adevăratei religii? Dar lucrurile stau așa, iar oamenii a căror vedere este atât de mioapă trebuie să se supună fără să scoată o vorbă. (Paznicul viei) © CCC

De Crăciun nu mai doresc trandafiri, aşa cum nu doresc zăpadă primăvara. Îmi place fiecare anotimp pentru ceea ce aduce cu el. (Zadarnicele chinuri ale dragostei) © CCC

Zăpada posedă acest secret de a reda inimii, dintr-o suflare, bucuria simplă pe care anii i-au smuls-o fără milă. © CCC

…pregătirea ştiinţifică, studiile medicale, cunoştinţele de filosofie şi tot câştigul meu în celelalte domenii de cultură, artă, literatură, în loc să mă depărteze, m‐au apropiat de credinţă.... Căci e o tristă unilateralitate traiul într‐un spaţiu cu o singură  dimensiune morală, a trăi de pildă numai în bucurie sau numai în durere. Viaţa e multidimensională. La cele două laturi de jos, pământeşti, le‐aş zice dimensiuni pasionale – bucuria şi durerea – la care se limitează materialismul, trebuie să adăugăm o a treia înălţime, dimensiunea spiritualităţii… şi transfigurându‐ne să trecem în a patra dimensiune metafizică, în extaz şi sfinţenie.

Cred că este imposibil să explici credința. Este ca și cum ai încerca să explici aerul, ceea ce nu se poate face împărțindu-l în părțile sale componente și etichetându-le științific. Trebuie să fie respirat pentru a fi înțeles. © CCC