Citate despre Copilarie

A inteles copilaria ca locul ei e acolo unde toate-s inchinate ei; si jocurile si lacrimile si rasul. Si-a mai inteles copilaria mea c-am parasit-o demult. Dar m-am departat de ea fara sa vreau, cu lacrimi amare pentru amandoua. Caci o iubeam cand plecasem de langa ea, ma agatam de ea cu deznadejde, sa mai intarzii putin clipa cand viata va depana si pentru mine un ghem, sa ma traga cu de-a sila pe locul unde domnese viata cu ascunzisurile ei adanci, din care arunca oamenilor si bune si rele. Si clipele au trecut. De data asta, ca si in alte dati, viata si-a sapat vointa cu cruzime si fara sovairi. M-a tarat dupa ea... si copilaria a ramas pe loc, indurerata, cu lacrimi in ochi si manuta indreptata cu ura spre destin. (Însemnările mele)

Visez un Crăciun alb, cu multă zăpadă, Exact ca acelea pe care le-am cunoscut, Unde vârfurile copacilor sclipesc și copiii ascultă Clinchetul de clopoței al săniilor pe zăpadă.   Visez un Crăciun alb, cu multă zăpadă, Cu fiecare felicitare de Crăciun pe care o scriu: “Fie ca zilele tale să fie vesele și luminoase Și fie ca toate Crăciunurile tale să fie albe, cu multă zăpadă”. (Visez un Crăciun alb) © CCC

***

I'm dreaming of a white Christmas, Just like the ones I used to know, Where the treetops glisten and children listen To hear sleigh bells in the snow.   I'm dreaming of a white Christmas With every Christmas card I write "May your days be merry and bright And may all your Christmases be white." (I'm dreaming of a white Christmas)

De Crăciun nu mai doresc trandafiri, aşa cum nu doresc zăpadă primăvara. Îmi place fiecare anotimp pentru ceea ce aduce cu el. (Zadarnicele chinuri ale dragostei) © CCC

Cât mă pot descoperi eu însumi înapoi, aproape dincolo de orizontul amintirii, mă văd un copilaş stând singur într-o poiană cu flori sălbatice, la marginea unei gârle… nu e nici o poezie, nici o poză… E adevărul. Sunt singur, în fundul grădinii noastre de câteva pogoane, care mi se părea atunci uriaşă… Stau pe un mal cu flori şi mă uit în zare. Şi simt şi acum fericirea acelei singurătăţi copilăreşti plină de o mare, de o nespusă, aş zice de o mistică aşteptare. Aşteptam de atunci ceva ce aştept şi acum, ceva care să-mi împlinească un dor nehotărât, şi aşteptam cu siguranţa, atunci, că va veni… Mă simţeam, mă credeam predestinat. Mi se spunea că m-am născut cu căiţă pe cap, că voi avea noroc… Mama mă adora, surorile mă iubeau, pentru toţi eram o minune. Eram un copil de cel mult trei ani, stam copăcel între flori de in sălbatic, cu un cer albastru deasupra, cu un şir de munţi albaştri în fund, visam cu ochii deschişi la soartă şi eram fericit de aşteptare. Ce aşteptam ? Îngeri, pe Dumnezeu şi pe Sfântul Petre, pe Sfânta Duminică din basmele cu care mi-era capul împuiat ? Era, desigur, în acel copilaş cârlionţat o copie, ceva împrumutat şi de la Făt-Frumos din poveste, aur, arme, cai, tărâmuri de dincolo. Dar era de atunci în mine o siguranţă că are să mi se izbândească un vis pe care nu-l formulam şi pe care nu l-am formulat niciodată. (Confesiunea unui scriitor și medic)

Am auzit clopotele de Crăciun, Am ascultat vechile cântece cunoscute Și cuvintele lor solemne și blânde cheamă din nou Pace pe pământ oamenilor de bună-credință! © CCC

Copilăria înseamnă să crezi că, odată cu pomul de Crăciun şi trei fulgi de zapadă, s-a schimbat întregul pământ. (André Laurendeau, Călătorii în țara copilăriei) (André Laurendeau, 21 mar. 1912 – 1 iun. 1968, romancier, dramaturg, eseist, jurnalist si om politic canadian) © CCC

Copilaria este inima tuturor varstelor.

În ajunul Crăciunului, mergem de obicei la mama și la tata. Toată lumea aduce un cadou și apoi jucăm acel joc când îl furăm unul de la altul. Unele sunt foarte cool, altele sunt utile și unele sunt puțin aiurea. © CCC

De Crăciun, sunt întotdeauna impresionată de modul în care spiritul de solidaritate se află și în centrul poveştii de Crăciun. Unei mame tinere şi unui tată devotat, alături de copilul lor, li s-au alăturat păstori săraci şi vizitatori veniți de departe. Ei au venit cu darurile lor ca să se închine copilului Hristos. © CCC

Crăciunul este o perioadă nu numai de bucurie, ci şi de reflecţie. © CCC

Crăciunul! E timpul să aprinzi focul ospitalităţii în casă, iar flacăra bunătății, în suflet. © CCC

Zăpada posedă acest secret de a reda inimii, dintr-o suflare, bucuria simplă pe care anii i-au smuls-o fără milă. © CCC

Copilaria este varsta de aur. (Grauncioare de polen) © CCC

La sfârșitul Crăciunului, a venit ziua! Cu lovituri repezi să batem toba. Să ne chemăm vecinii, toți își vor găsi loc. Și când va fi format grupul lor prietenos, să mâncăm bine și să facem un foc mare: dacă le va plăcea, atunci, vântul şi frigul vor năvăli afară. (Noaptea de Crăciun)

Sînt bolnav de amintirea copilăriei. Visez pîcla umedă a serilor de Aprilie, Şi ulmul aşezat pe vine să se încălzească La focul zorilor. (Spovedania unui huligan)

Fii fericit de Crăciun, dar fii și recunoscător; salută pe toată lumea, om bogat sau sărac. (Noaptea de Crăciun) © CCC

Crăciunul nu este o zi, nici o perioadă, ci o stare de spirit. Adevăratul spirit al Crăciunului înseamnă să preţuieşti pacea şi bunăvoinţa, să oferi, din plin, compasiune. © CCC

Există cei care susțin că petrecerea publică a sărbătorilor, cum ar fi Crăciunul, ar trebui să fie descurajată, în credința discutabilă că ar putea să-i ofenseze cumva pe cei din alte religii sau pe cei cu niciuna. © CCC

E vremea Crăciunului! Acel om trebuie să fie cu adevărat un mizantrop, în pieptul căruia nu se trezeşte ceva asemănător unui sentiment de bună-dispoziție, în mintea căruia nu se trezesc unele asocieri plăcute, prin repetarea Crăciunului. © CCC

Ce-ţi doreşti de Crăciun? Să ai dorinţe... © CCC