Citate despre Copilarie

Visez un Crăciun alb, cu multă zăpadă, Exact ca acelea pe care le-am cunoscut, Unde vârfurile copacilor sclipesc și copiii ascultă Clinchetul de clopoței al săniilor pe zăpadă.   Visez un Crăciun alb, cu multă zăpadă, Cu fiecare felicitare de Crăciun pe care o scriu: “Fie ca zilele tale să fie vesele și luminoase Și fie ca toate Crăciunurile tale să fie albe, cu multă zăpadă”. (Visez un Crăciun alb) © CCC

***

I'm dreaming of a white Christmas, Just like the ones I used to know, Where the treetops glisten and children listen To hear sleigh bells in the snow.   I'm dreaming of a white Christmas With every Christmas card I write "May your days be merry and bright And may all your Christmases be white." (I'm dreaming of a white Christmas)

Crăciunul nu este o zi, nici o perioadă, ci o stare de spirit. Adevăratul spirit al Crăciunului înseamnă să preţuieşti pacea şi bunăvoinţa, să oferi, din plin, compasiune. © CCC  Published on: Dec 11, 2011

A inteles copilaria ca locul ei e acolo unde toate-s inchinate ei; si jocurile si lacrimile si rasul. Si-a mai inteles copilaria mea c-am parasit-o demult. Dar m-am departat de ea fara sa vreau, cu lacrimi amare pentru amandoua. Caci o iubeam cand plecasem de langa ea, ma agatam de ea cu deznadejde, sa mai intarzii putin clipa cand viata va depana si pentru mine un ghem, sa ma traga cu de-a sila pe locul unde domnese viata cu ascunzisurile ei adanci, din care arunca oamenilor si bune si rele. Si clipele au trecut. De data asta, ca si in alte dati, viata si-a sapat vointa cu cruzime si fara sovairi. M-a tarat dupa ea... si copilaria a ramas pe loc, indurerata, cu lacrimi in ochi si manuta indreptata cu ura spre destin. (Însemnările mele)

Ca un fruct atârnat sub umbra frunzișului, Destinul meu s-a format în desișul pădurilor. Am crescut învăluit de căldura sălbatică, Și vântul care destrăma țesătura umbroasă Mi-a dezvăluit cerul pentru prima dată. Grația divină m-a înconjurat din copilărie; Ochii mei de copil iubeau pădurile, Și pașii mei de copil au urmat tăcerea Care m-a purtat departe în umbre și secrete. (Glaucus, fragment) © CCC

Atunci când adultul ucide mitul existenţei lui Moş Crăciun, el uită miracolul povestii adevarate care există în inima copilului. (Drumuri presărate cu gânduri nemuritoare) © CCC

Fără daruri, Crăciunul nu ar fi Crăciun. (Cele patru fiice ale doctorului March / Micuțele doamne)

Atunci când împodobim un pom de Căciun, avem întotdeauna impresia că ne-ar mai trebui încă o ghirlandă! Legile lui Murphy © CCC

Sfanta virtute a copilariei, scanteia pura a bunatatii, cat de odihnitoare e lumina ta! Cat de intunecata ar fi lumea fara ochii copiilor.

Am auzit clopotele de Crăciun, Am ascultat vechile cântece cunoscute Și cuvintele lor solemne și blânde cheamă din nou Pace pe pământ oamenilor de bună-credință! © CCC

Copilaria nu dispare niciodata din noi; ea constituie izvorul permanent din care decurg toate meandrele vietii noastre.

Crăciunul nu este o zi, nici o perioadă, ci o stare de spirit. Adevăratul spirit al Crăciunului înseamnă să preţuieşti pacea şi bunăvoinţa, să oferi, din plin, compasiune. © CCC

Copilaria este o lume de miracole si de uimire a creatiei scaldate in lumina, iesind din intuneric, nespus de noua si proaspata si uluitoare.

Am socotit întotdeauna că, atunci când sosește, Crăciunul este o vreme binecuvântată, o vreme a bunătății, a iertării, a milosteniei și a veseliei – singura perioadă, pentru mine, din lungul calendar al anului, când toți bărbații și femeile par să-și deschidă la unison inimile ferecate și să-i considere pe cei mai puțin norocoși decât ei adevărați tovarăși de drum pe calea ce ne duce pe toți către același loc, iar nu o rasă osebită de ființe pășind pe alte cărări. Deși Crăciunul nu mi-a adus vreodată vreun grăunte de aur sau de argint în buzunare, sunt convins că mi-a făcut totuși mult bine și că îmi va face mereu. Și atunci spun: Binecuvântat fie Crăciunul! (Poveste de Crăciun)

Zăpada posedă acest secret de a reda inimii, dintr-o suflare, bucuria simplă pe care anii i-au smuls-o fără milă. © CCC

Iubirea și bucuria să vină la tine, Să ai un Crăciun fericit, Și Dumnezeu să te binecuvânteze și să-ți trimită Un An Nou fericit Și Dumnezeu să-ți trimită un An Nou fericit. (Venim să cântăm un colind de Crăciun) © CCC

***

Love and joy come to you, And to you glad Christmas too, And God bless you and send you A Happy New Year And God send you a Happy New Year. (Here We Come A-Carolling)

Craciunul este fericit mai ales pentru copii si indragostiti. (Cararea lupoaicei) © CCC

Copilăria este o maladie de care scapi pe măsura ce creşti.

E vremea Crăciunului! Acel om trebuie să fie cu adevărat un mizantrop, în pieptul căruia nu se trezeşte ceva asemănător unui sentiment de bună-dispoziție, în mintea căruia nu se trezesc unele asocieri plăcute, prin repetarea Crăciunului. © CCC

Crăciunul este o sărbătoare a iubirii, O ocazie pentru a fi cu oamenii pe care îi iubești cu adevărat, Așa că deschide-ți inima și lasă să înceapă mărinimia de a dărui, Pentru că atunci vei înțelege adevăratul spirit al Crăciunului. (Crăciunul este o sărbătoare a iubirii) © CCC

***

Christmas is a Season of Love, A time for being with the people you really love, So open you heart and let the giving begin, For then you may know the true meaning of Christmas. (Christmas is a Season of Love)

Cât mă pot descoperi eu însumi înapoi, aproape dincolo de orizontul amintirii, mă văd un copilaş stând singur într-o poiană cu flori sălbatice, la marginea unei gârle… nu e nici o poezie, nici o poză… E adevărul. Sunt singur, în fundul grădinii noastre de câteva pogoane, care mi se părea atunci uriaşă… Stau pe un mal cu flori şi mă uit în zare. Şi simt şi acum fericirea acelei singurătăţi copilăreşti plină de o mare, de o nespusă, aş zice de o mistică aşteptare. Aşteptam de atunci ceva ce aştept şi acum, ceva care să-mi împlinească un dor nehotărât, şi aşteptam cu siguranţa, atunci, că va veni… Mă simţeam, mă credeam predestinat. Mi se spunea că m-am născut cu căiţă pe cap, că voi avea noroc… Mama mă adora, surorile mă iubeau, pentru toţi eram o minune. Eram un copil de cel mult trei ani, stam copăcel între flori de in sălbatic, cu un cer albastru deasupra, cu un şir de munţi albaştri în fund, visam cu ochii deschişi la soartă şi eram fericit de aşteptare. Ce aşteptam ? Îngeri, pe Dumnezeu şi pe Sfântul Petre, pe Sfânta Duminică din basmele cu care mi-era capul împuiat ? Era, desigur, în acel copilaş cârlionţat o copie, ceva împrumutat şi de la Făt-Frumos din poveste, aur, arme, cai, tărâmuri de dincolo. Dar era de atunci în mine o siguranţă că are să mi se izbândească un vis pe care nu-l formulam şi pe care nu l-am formulat niciodată. (Confesiunea unui scriitor și medic)