Am fost binecuvantată cu o copilărie frumoasă ca-n poveşti, cu servitori, jucării, ieşiri la teatru şi cinematograf, păstrez şi acum imaginea mărgelelor preţioase ale mamei şi a fracului impecabil pe care îl purta tata când plecau la bal… Îmi amintesc că la 6 ani m-au dus părinţii prima dată la teatru, la Teatrul Naţional – o splendoare de teatru, o bijuterie care a ars în ultima zi a războiului -, cred că frumuseţea acelui spectacol, dar şi a celorlalte pe care le-am văzut mai apoi m-au motivat în alegerea mea. Cum ajungeam acasă improvizam scenete, pentru că aveam o imaginaţie de neoprit. Mi-am dorit să fiu şi eu acolo sus pe scenă.
Există o parte din tine care rămâne întotdeauna copil, indiferent cât de matur sau sofisticat devii.
Absolutul, tot ceea ce tine de absolut, trebuie in mod obligatoriu să fie alungat din lume şi abandonat. In această lume, cu aceasta lume trebuie sa traim.
(Caiete de studii filozofice)
© CCC
Dragostea este scopul final al istoriei lumii, este Amin-ul universului.
A considera Raul drept opusul Virtutii inseamna sa-l onorezi prea mult.
© CCC
Sfanta virtute a copilariei, scanteia pura a bunatatii, cat de odihnitoare e lumina ta! Cat de intunecata ar fi lumea fara ochii copiilor.
Orice persoana care e alcatuita din mai multe persoane e o persoana la puterea a doua sau un geniu.
Romanele sentimentale corespund în medicină cu prezentarea cazurilor lor de către bolnavi.
(Fragmente inedite)
Jocul norilor - jocul naturii, în esență poetic.
(Fragmente)
© CCC
Rugăciunea este in religie ceea ce este gândirea în filosofie. A se ruga inseamna a crea religia.
(Fragmente)
© CCC
O floare este o ființă în întregime poetică.
(Opere)
© CCC
Omul este un soare; simţurile sale sunt planetele.
(Fragmente)
Pentru a cunoaste bine un adevar, trebuie sa-l fi combatut mai intai.
© CCC
Sînt bolnav de amintirea copilăriei.
Visez pîcla umedă a serilor de Aprilie,
Şi ulmul aşezat pe vine să se încălzească
La focul zorilor.
(Spovedania unui huligan)
Cât mă pot descoperi eu însumi înapoi, aproape dincolo de orizontul amintirii, mă văd un copilaș stând singur într‐o poiană cu flori sălbatice, la marginea unei gârle... Stau pe un mal cu flori și mă uit în zare. Simt și acum fericirea acelei singurătăți copilărești plină de o mare, de o nespusă, de o mistică așteptare. Așteptam de atunci ceva ce aștept și acum... Mă simțeam, mă credeam predestinat... ce așteptam? Îngeri, pe Dumnezeu, pe Sfântul Petre...?
(Confesiunea unui scriitor și medic)
Lumina are timpul sau care ii este masurat,
Dar domnia noptii
Nu cunoaste nici timp, nici spaţiu,
Somnul dispune de toată veşnicia!
(Imnuri inchinate noptii)
© CCC
Copilaria nu dispare niciodata din noi; ea constituie izvorul permanent din care decurg toate meandrele vietii noastre.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.