Citate despre Filosofie

Nu e cu putinţă să născoceşti ceva atât de original şi de incredibil care să nu fi fost deja spus de vreunul dintre filozofi. *

In domeniul filosofiei nu exista certitudini absolute si, in lipsa de demonstratii hotaratoare, pot ramane in picioare puncte de vedere variate, impartasite dupa circumstante si mai cu seama dupa temperament.

A nu cunoaste istoria filosofiei este ca si cum n-ai iesit niciodata din tara ta.

Filosofia a fost si este in primul rand intelepciune: adica, gand si fapte cumpanite.

Cand un filosof iti raspunde, nu mai intelegi nici ce l-ai intrebat.

Nu vorbi mult de filosofie si teorii filosofice, ci tradu principiile tale in fapte.

A filozofa inseamna a incerca sa raspunzi cu mijloace supermature la intrebari pe care si le pun copiii.

Științele umaniste de astăzi depășesc domeniul cunoașterii: sunt deja practici, sunt deja instituții.

Filosofia nu e o iluzie: ea e algebra istoriei.

Filosofia: Răspunsuri neinteligibile la probleme insolubile. © CCC

Filozofia este microscopul gandirii.

Când eram student, termenul „filozofie indiană” era de obicei considerat auto-contradictoriu, o contradictio in adjecto [contradicție în termeni sau nonsens], comparabilă cu o asemenea absurditate precum „oțelul din lemn”. „Filosofia indiană” era ceva care pur și simplu nu exista. (Filozofiile Indiei) © CCC

Filozofia e ,,Bemolul" vietii. Toate tonurile sufletesti le adanceste cu o jumatate de ton.

Dupa filosofie, trebuie sa urmeze actiunea. Forta vie desavarseste ceea ce a schitat ideea.

Cum e omul, asa e filosofia lui.

O filosofie nu este mai bine exprimata in cuvinte, ci prin alegerile facute de om. Pe termen lung, ne formam pe noi insine si ne formam viata. Procesul se continua pana la moartea noastra. Iar alegerile pe care le facem sunt, in cele din urma, responsabilitatea noastra.

Filosofia este o răsucire a sufletului de la o zi întunecată ca noaptea, către ziua cea adevărată, o ascensiune şi o revenire către ceea ce este. (Republica)

Nevoia de a intelege lumea si propria sa existenta e pentru mintea omeneasca o nevoie organica in toata puterea cuvantului. Ce e, de unde vine si in ce scop exista lumea, care e rostul intamplarilor ei si, in sfarsit, care e intelesul propriei lor vieti, iata intrebarile ce au framantat pe oameni, sub forme mai mult sau mai putin limpezi, inca din momentul in care s-au trezit intr-insii puterile sufletesti ce ii deosebesc de animale.

In filosofie trebuie sa ne ferim de ceea ce credem ca putem intelege prea usor, ca si de lucrurile pe care nu le intelegem.

Nevoia de filozofie este universala. Ea tinde sa duca orice discutie pe terenul ideilor si al principiilor. Ea talmaceste probabil aspiratia cea mai adanca a sufletului, care merge drept la ceea ce este general si, prin aceasta, la ceea ce este generos.