Stoicii pretindeau ca poti rade in saracie, poti fi indiferent in fata nedreptatilor si a ingratitudinii, la pierderea bunurilor, ca si a parintilor si amicilor; sa privesti moartea cu sange rece, ca ceva indiferent, care n-ar trebui sa te bucure, nici sa te intristeze; sa nu te lasi invins nici de placeri, nici de durere; sa simti fierul sau focul in vreo parte a corpului, fara sa scoti nici un oftat, sa versi o lacrima; si fantoma asta de virtute si barbatie le-a placut s-o numeasca ”intelept”.
Nevoia de filozofie este universala. Ea tinde sa duca orice discutie pe terenul ideilor si al principiilor. Ea talmaceste probabil aspiratia cea mai adanca a sufletului, care merge drept la ceea ce este general si, prin aceasta, la ceea ce este generos.