Prea multă cinste ţie ţi se-nchină,
pârâu cu voce de argint, profundă,
ce-ţi duci prin iarbă risipita undă,
singur cântându-ţi curgerea ta lină.
Gheaţă şi foc eu sunt (când ea se-nclină
deasupra ta). Iubirea îşi afundă
zăpezile în tine şi flacăra-i rotundă
a chipului şi tu n-o ştii. Deplină
Fie-ţi plecarea, du-te şi nu lăsa să-ţi scape
din mână frâiele, nici purele cleştare
nu le lăsa prin iarbă să-ntârzie,
căci nu e drept nedumerit stăpân să fie,
cu umedu-i trident, Domnul cel mare,
pe-atâta frumuseţe din adâncimi de ape.
(Sonet)
...video meliora proboque
Deteriora sequor...
Vad lucrurile bune si le incuviintez, dar le urmez pe cele rele.
(Ovidius, Metamorphoses)
Inclinam intotdeauna catre cele oprite si dorim cele refuzate.
Adevarul e pentru intelepti si frumusetea e pentru o inima ce simte.
Fraude perit virtus.
Din pricina vicleniei, dispare virtutea.
(Ovidius, Fasti)
Fericit cel ce indrazneste sa apere cu barbatie ceea ce iubeste.
Fiecare frumuseţe este cristalizarea suferinţelor universului.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.