Citate de Jean-Jacques Rousseau

Eu cercetez dreptul si rationalul si nu discut despre fapte.

Dragostea adevarata este un foc mistuitor care isi duce flacara in celelalte sentimente si le insufleteste cu o vigoare noua.

Singura lectie de morala care se potriveste copilariei, si cea mai importanta la orice varsta, e de a nu face niciodata rau nimanui.

Asigura-ti binele, facand cat mai putin rau altuia.

Exista in lume trei lucruri care nu merita nici o mila: ipocrizia, frauda si tirania.

Durerea de a nu avea ce dorim e mult mai mare decat placerea de a avea.

Nu tindem sa cunoastem decat pentru ca dorim sa ne bucuram.

Este contra naturii ca o mana de oameni sa se imbuibe cu prisosuri, in vreme ce multimea infometata e lipsita de strictul necesar.

In zadar fugim de ceea ce ne este drag, imaginea sa, mai iute decat marea si valurile, ne urmareste pana la capatul lumii si oriunde am merge, ducem cu noi ceea ce ne ajuta sa traim.

Constiinta! Constiinta! Instinct dumnezeiesc, voce nemuritoare si cereasca, calauza sigura a unei fiinte nestiutoare si marginita, dar inteligenta si libera; judecator fara gres al binelui si al raului, care face pe om asemenea lui Dumnezeu, tu il faci sa faptuiasca ce e moral! Fara tine nu simt in mine nimic care sa ma ridice deasupra dobitoacelor.

Sa ne ferim a vesti adevarul celor care nu sunt in stare sa-l asculte.

Nimic pe lumea asta nu merita sa fie cumparat cu pretul sangelui omenesc.

Pentru ca un popor care abia se naste sa poata gusta maximele sanatoase ale politicii si sa urmeze regulile fundamentale ale ratiunii de stat, ar trebui ca efectul sa poata deveni cauza, ca spiritul social, care trebuie sa fie opera institutiei, sa prezideze la crearea insasi a acestei institutii; si ca oamenii sa fie, inainte de a exista legi, ceea ce trebuie sa fie datorita legilor.

Cu cat ma gandesc mai mult la viata omeneasca cu atat sunt mai convins ca trebuie sa-i dam Mila si Ironia ca martori  si ca judecatori, asa precum egiptenii chemau asupra mortilor lor pe zeita Isis si pe Mephtis. Ironia si Mila sunt doua sfetnice minunate; una zambind, ne face viata amabila; cealalta, care plange, ne-o face sacra. Ironia pe care o invoc eu nu este cruda. Ea nu-si bate joc nici de iubire, nici de frumusete. E blanda si binevoitoare. Rasul ei potoleste mania si tot ea ne invata sa glumim pe seama railor si a prostilor, pe care, fara ea, am putea avea slabiciunea sa-i uram.

Pentru un sarac ce simte, nu e rana sufleteasca mai grozava decat mila rea si dispretuitoare cu care-l privesc bogatii, din desarta lor splendoare.

Nu jigni niciodata saracia prin mila.

Vointa este singura care poate coordona fortele statului in vederea realizarii scopului sau, care este binele comun.

Numai cand se ridica pana la starea civila, omul devine om cu adevarat, actionand potrivit legilor morale, ascultand de ratiune, iar nu de instinct: pana aici, este un ani­mal stupid si marginit, robul poftelor sale.

De indata ce nu mai are patrie, omul inceteaza de a mai fi.

Mila, fata de un chin pe care l-ai provocat, se apropie de remuscare.