Citate despre Drept

Conștiință! Conștiință! Instinct divin, nemuritor și voce cerească. Jean-Jacques Rousseau (1712-1778), Emile sau Despre educație "Conştiinţă! Conştiinţă! Instinct divin, nemuritor şi voce cerească; călăuză sigură a unei fiinţe ignorante şi mărginite, dar inteligentă şi liberă; judecător infailibil al binelui şi răului, care îl faci pe om asemenea lui Dumnezeu, tu reprezinţi excelenţa naturii sale şi moralitatea acţiunilor sale; fără tine nu simt nimic din ceea ce m-ar putea ridica deasupra animalelor, decât tristul privilegiu de a rătăci din eroare în eroare, cu ajutorul unui intelect lipsit de norme şi al unei raţiuni lipsite de principii." Istoricul sau etnologul, observând diversitatea obiceiurilor, concluzionează că moralitatea este relativă la cultură, dependentă de educație și variabilă în funcție de vremuri. Dar perspectiva filosofului tinde să depășească această eterogenitate. Nu există oare, în centrul fiecărei evaluări morale, o conștiință universală a binelui și răului? Răspunsul la această întrebare necesită, potrivit lui Rousseau, să ne consultăm în primul rând inimile, pentru a garanta onestitatea judecății noastre. Adâncul sufletului nostru adăpostește într-adevăr un principiu înnăscut al dreptății și virtuții, în care trebuie să avem încredere. Aceasta este conștiința, o facultate pe care natura a pus-o în fiecare dintre noi și care, prin adevărul său instinctiv, depășește toate recomandările societății sau ale rațiunii. De exemplu, vocea ei este cea care se face auzită atunci când suntem acceptabili în ochii celorlalți, dar, în ochii sufletului nostru, nevrednici. Desigur, cu condiția să permitem acestei facultăți divine să se exprime în noi și să ascultăm judecata sa infailibilă. Iubirea binelui și aversiunea față de rău sunt astfel experimentate înainte de a fi învățate. Dar această voce cerească care ne îndeamnă să ne ridicăm deasupra noastră este adesea înăbușită de interesele noastre egoiste... sau chiar ascunsă de educația noastră. De aceea, în instrucțiunile sale pentru Émile (în tratatul Émile sau Despre educație), Rousseau recomandă în mod neașteptat ca tânărul său elev să fie lăsat de capul său, sperând că natura sa îi va fi un ghid mai bun decât artificiile civilizației. În ceea ce privește supremația conștiinței morale, optimismul lui Rousseau poate fi temperat de remarca ironică a contemporanului său Diderot: „Vocea conștiinței și a onoarei este într-adevăr slabă atunci când măruntaiele țipă.” © CCC

Trebuie să fi învăţat deja multe lucruri pentru a şti să întrebi ceea ce nu ştii. (Julie sau Noua Eloiză) © CCC

De fapt, ce sunt generozitatea, clementa, omenia, daca nu mila aplicata celor slabi, celor vinovati, sau omenirii in general?

Este drept ca ceea ce-i just sa fie urmat; este necesar ca cel mai puternic sa fie ascultat. Justitia fara forta e ne­putincioasa; puterea fara justitie este tiranica. Justitia fara forta este contestata, pentru ca exista intotdeauna oameni rai; forta fara justitie este condamnabila. Prin urmare, trebuie sa punem la un loc justitia si forta, si pen­tru aceasta sa facem ca ce-i drept sa fie puternic si ce-i puternic sa fie drept. Dreptatea este un lucru discutabil; puterea se recunoaste fara nici o discutie. Deci n-avem decat sa dam putere justitiei. Neputandu-se face ca ceea ce-i drept sa fie puternic, lumea a facut ca ceea ce-i pu­ternic sa fie drept.

Nici un cetatean nu trebuie sa fie atat de bogat incat sa-l poata cumpara pe altul, si nimeni atat de sarac incat sa fie silit sa se vanda. (Jean-Jacques Rousseau, Contractul social)

Compatimirea nu este altceva decat un sentiment care ne pune in locul celui care sufera.

Deplina fericire consta in a face pe altii fericiti.

As fi vrut sa ma nasc intr-o tara in care nimeni nu este mai presus de lege.

Femeile nu sunt facute pentru a fugi; cand fug inseamna ca vor sa fie ajunse.

O tara in care nimeni n-ar incalca legile n-ar avea nevoie de ele.

Legile, in general mai putin puternice decat pasiunile, tempereaza oamenii, fara a-i schimba.

Nu tindem sa cunoastem decat pentru ca dorim sa ne bucuram.

Recunostinta este desigur o datorie pe care trebuie sa ti-o faci, dar nu un drept ce se poate pretinde.

Dacă ar exista un popor de zei, ar avea o conducere democratică. O formă de guvernământ atât de desăvârșită nu convine oamenilor. (Reveriile unui călător singuratic)

Sa ne ferim a vesti adevarul celor care nu sunt in stare sa-l asculte.

Libertatea nu consta in faptul ca oamenii pot face tot ce doresc, ci in faptul ca ei nu trebuie sa faca ce nu doresc.

Trebuie sa evitam dorintele ce nu pot fi indeplinite decat cu ajutorul altora.

Este regretabil faptul ca, intre Drepturile Omului, dreptul de a se contrazice pe sine a fost uitat.

Mai bine o libertate primejdioasa decat o sclavie linistita.

Daca ratiunea il formeaza pe om, sentimentul e insa acela care il conduce.