Citate de Georges Lemaître

Știința nu trebuie să se predea în fața Universului și atunci când Pascal încearcă să deducă existența lui Dumnezeu din presupusa infinitate a Naturii, putem considera că se uită în direcția greșită. © CCC

Nu există conflict între religie și știință.

Stiinta nu e decat arta de a fauri iluzii adevarate.

In știință, trebuie să fim interesați de lucruri, nu de persoane. © CCC

Acum trebuie doar sa despicam atomul... Unde mi-este dalta?

Omul nu inventeaza forta, ci o calauzeste doar, iar stiinta consta in imitarea naturii

Științele umaniste de astăzi depășesc domeniul cunoașterii: sunt deja practici, sunt deja instituții.

Știința și religia nu guvernează același domeniu. Prima învață, a doua predică. Îndoiala este forța motrice a uneia, iar cealaltă are credința drept fundament. (Cea mai frumoasă poveste din lume) © CCC

Am fost adesea intrebata, in special de femei, cum am putut impaca viața de familie cu o cariera stiintifica. Ei bine, nu a fost ușor. © CCC

Avantajul emotiilor e ca ne induce in eroare, iar avantajul stiintei este ca nu e emotionala.

Puterea sufletului nu provine din nici o alta parte decat de la stiinta, decat de la studiul naturii.

Știința este ceea ce tatăl il învață pe fiul său. Tehnologia este ceea ce fiul il învață pe tatăl său. © CCC

Știința încearcă să înțeleagă lumea; religiile (și filozofiile) și-au asumat, în general, sarcina de a da sens vieții umane. Religia și știința se pot ilumina reciproc, cu condiția ca ambele să rămână în propriile lor sfere. © CCC

Stiinta cere omului intreaga lui viata. Si daca ati avea doua vieti si inca nu ar fi de ajuns. Stiinta cere omului o mare incordare si o pasiune nelimitata.

Poate fi dificil să urmărim ideea în detaliu, deoarece încă nu suntem capabili să numărăm pachetele de undă în fiecare caz. De exemplu, se poate ca un nucleu atomic să fie socotit ca o cuantă unică. © CCC

Nu, ştiinţa nu este o iluzie, dar ar fi o iluzie să credem că am putea găsi altundeva ceea ce ea nu poate să ne dea. (Viitorul unei iluzii)

Stiinta e aripa pe care ne inaltam la cer.  

Oamenii de știință atomiști deveniseră oameni importanți. Aceasta a fost prima lor descoperire când s-au întors din laboratoarele lor în fața lumii întregi. Înainte de război trebuia să fim complet ignoranți în privința lumii și lipsiți de experiență în modurile ei de acțiune. Dar acum suntem considerați autoritățile supreme în toate subiectele posibile, de la ciorapi de nailon până la ce e mai bun pentru organizarea internațională. (Mai strălucitor decât o mie de sori: o istorie personală a oamenilor de știință atomiști) © CCC

Inceputul tuturor științelor este uimirea că lucrurile sunt ceea ce sunt. (Metafizica) "...caci oamenii când au început sa filosofeze au fost mânati de mirare, mai întâi fata de problemele mai la îndemâna, apoi progresând încetul cu încetul, fata de problemele mai mari". Aristotel Cu alte cuvinte, filosofia este în primul rând o interogare pentru ca nimic nu progreseaza de la sine. Filosoful este uimit in sensul ca se indoieste de tot. Trebuie amintit faptul ca in timpul lui Aristotel filosofia se confunda cu stiinta.

Pe baza numerelor care constituie atât materialul investigațiilor sale, cât și instrumentul său de lucru, știința, sub diferite denumiri, descifrează universul în spațiu și timp. Ea se ridică foarte sus în infinitul mare și coboară foarte jos în infinitul mic. Între aceste două extreme, care corespund reciproc, ea explorează ceea ce numim lumea reală – adică a noastră. Aproape tot ce știm despre univers și despre noi înșine – aproape totul, dar nu totul – provine din numere și știință. Datorită numerelor, știința contribuie la construirea unui viitor care încă nu există și se întoarce la un trecut dispărut pe care îl reconstituie până când îl recreează. (Călăuza rătăciților, Știința) © CCC