Umilinta este la inceputul ambitiei o scara: acela care urca, nu priveste decat spre ea, dar cand, in sfarsit, ajunge pe ultima ei treapta, se intoarce cu fata spre cer, dispretuind acele trepte ce l-au dus spre culme.
Orice ambitie are acest pacat: nu priveste in urma…placerea de a vedea in urma lui multi insi nu-i atat de mare ca durerea de a vedea pe vreunul inaintea lui.
Cred ca ambitia nu e un rau si ca succesul nu e o crima… exista doua feluri de ambitii: una care sufera mereu si nu e multumita cu nimic, alta care bucura sufletul si se multumeste cu putin.