Daca iti place o floare, nu o culege.
Pentru ca, daca o culegi, ea moare
si inceteaza sa mai fie ceea ce iti place.
Deci, daca iti place o floare, las-o sa traiasca.
Iubirea nu inseamna posesiune.
Iubirea inseamna apreciere.
© CCC
Nimeni nu poate vedea deasupra sa. Cu toate acestea, vreau sa spun: fiecare vede la celalalt numai atat cat este el insusi; caci el poate cuprinde si intelege numai in masura propriei sale inteligente. Daca acesta este de calitatea cea mai umila, atunci toate darurile spirituale, chiar si cele mai mari nu-si vor produce efectul asupra lui si el nu va observa la posesorul lor nimic, decat numai ceea ce-i mai josnic in individualitatea sa, deci numai slabiciunile si defectele sale de temperament si de caracter.
Lumea judeca produsele spiritului la fel ca lucrarile mecanice: cand cineva cumpara un inel, el spune:,,Acesta-i prea mic, celalalt, prea mare”, pana ce gaseste unul pentru degetul sau; dar nici un inel nu ramane nevandut, pentru ca cel care nu e potrivit pentru mine, îi vine foarte bine altuia.
Nimeni dintre aceia pe care bogatia si onorurile îi asaza pe o treapta mai inalta, nu e mare. Atunci de ce pare mare? Pentru ca il masori impreuna cu piedestalul sau. Aceasta-i eroarea de care suferim, aceasta ne insala, ca nu apreciem pe nimeni dupa ceea ce este, ci îi adaugam cele ce-l impodobesc.
Indeparteaza aprecierea oamenilor; ea e vesnic sovaitoare si se imparte in doua parti contrare.
A pretui valoarea unui om in functie de folosul sau, pagubele pe care le aduce celorlalti oameni, precum si de cat îi costa pe altii existenta lui: acest mod de a vedea lucrurile inseamna tot atat de mult si tot atat de putin ca faptul de a aprecia o opera de arta numai dupa defectele ei. Valoarea unui om in sine este subapreciata, aproape trecuta cu vederea, aproape contestata.
Cand vei voi sa apreciezi pe cineva la justa lui valoare si sa stii ce fel este, priveste-l gol: sa lepede averea, sa lepede onorurile si celelalte minciuni ale soartei, sa dezbrace pana si corpul; priveste-i sufletul, ce fel e si cat e de mare; daca-i mare prin altceva sau prin el insusi.
Pe masura ce imbatranesc, acord mai putina atentie fata de ce spun oamenii. Ma uit doar la ce fac.