Mă leagă de Mircea Eliade, aş zice, toată existenţa mea. (…) Am avut ocazia de a-i fi aproape, de a studia cu el în Statele Unite şi m-am bucurat, în nenumărate rânduri, de atenţia sa binevoitoare, începând de la sugestii pentru primele mele articole, până la prefaţa ultimelor cărţi care mi-au apărut.
Fiecare simte nevoia să fie iubit, aceasta îl înalţă în ochii săi; dar oamenii trebuie iubiţi diferit: pe unul – cu o bunăvoinţă nemărginită, pe altul – cu o asprime permanentă.
Nu acord nicio atentie elogiului sau blamului. Imi urmaresc doar sentimentele mele.
In raporturile cu semenii nostri, mai des le castigam bunavointa prin defectele decat prin insusirile noastre.
Bunavointa ne face mai multi prieteni decat bogatia si ne aduce mai multa incredere decat puterea.
Cand ceri cuiva indulgenta, ii ceri dispret indulcit, ori, dupa imprejurari, agravat cu bunavointa.
Cat tine dragostea, se mentine prin ea insasi si uneori prin lucrurile care par menite s-o stinga, prin capricii, prin departare, prin gelozie. Prietenia, dimpotriva, are nevoie de ajutor. Ea piere din lipsa de atentie, de incredere si de bunavointa.
(Caracterele – Despre inima)