Dacă dragostea îi face inteligenți pe proști, uneori îi face foarte proști pe cei inteligenți.
© CCC
Dragostea nu moare niciodata din cauza lipsurilor, ci, adesea, din cauza indigestiei.
© CCC
În sufletul meu, primăvara iubirii
Nu va înlocui vremea furtunoasă.
(Străinul: Poezie aleasă)
© CCC
Prolog
Calea-i pieptișă. Eu urc ne-ncetat.
Seara-i sublimă. În poartă îți bat.
Bat – dar, distantă, tu nici nu tresari
Și peste tot nestemate presari.
Cine-a dat foc? Oare cine-a-ndrăznit?
Turnu-i de Însăși Regina zidit.
Orice căluț de pe brâul sculptat
Scapără flăcări, ca fermecat.
Sus se avântă cupola,-n azur,
Joacă-n ferestre văpaia din jur.
Dangăt de clopot. Veșmântu-asfințit
De primăvară-i acum aurit.
Tu m-așteptai ca să vin la apus?
Poarta-i deschis-o? Focul l-ai pus?
(Volumul ”Versuri despre Preafrumoasa Doamnă”, 28 decembrie 1903)
(Traducere de Emil Iordache)
Dragostea construieşte frumuseţea, dar, ca orice frumuseţe, ea moare curând.
(Poeme sacre și profane)
© CCC
Dragostea înseamnă, în primul rând, să iubești la nebunie parfumul celuilalt.
(Viața secretă)
© CCC
Iubirea obligă. Devii dependent de cei ce te iubesc, nu știai? Cu atât mai mult când sunt mici și slabi. Când cineva te face protectorul lui, zeul lui, îți încredințează o datorie sfântă, și nu poți, nu ai voie să te dezici. Să-i înșeli încrederea, să-l trădezi? Iubindu-te, oamenii te constrâng să-i slujești mai mult decât dacă ți-ar porunci – nici asta nu știai? Prin adorație se obține o stăpânire vicleană, cea mai despotică.
(Muzeul de ceară)
Dragostea. Bătăi de inimă pentru dureri de cap. Sentimentul care vine în galop şi dispare în vârful picioarelor.
Iubirea pe care o simt pentru o ființă nu pune capăt singurătății mele, ci o îmbogățește, o încântă și o face să strălucească. Alesul, persoana iubită ar fi, în mod paradoxal, cea cu care vreau sa fiu singur.
(Spiritul singurătății)
© CCC