Exista in noi doua parti: una pe care o primim de la lume, cealalta pe care o aducem pe lume; una dobandita, cealalta innascuta; una se datoreste imprejurarilor, cealalta naturii.
Nu-i inveti pe altii ceea ce vrei, nu-i inveti ceea ce stii, ii inveti ceea ce esti.
Din pacate, buna crestere si cuviinta ne sunt recomandate nu din pricina valorii lor, ci din aceea a parerii pe care oamenii si-ar putea-o face despre noi.
Natura si educatia se aseamana in multe privinte; educatia schimba in adevar omul, dar prin aceasta schimbare ii da o a doua natura.
Sa nu cautati a face pe om mai bun prin ratiune, ci prin exemplu; nu incercati a emotiona decat prin emotie; sa nu credeti ca puteti trezi dragostea decat prin dragoste. Fiti ceea ce vreti sa fie celalalt. Viata voastra, iar nu cuvintele voastre, sa fie o predica.
Daca omul va incepe cu certitudinile, va sfarsi prin a se indoi; dar daca va incepe cu indoielile, va sfarsi prin a avea certitudini.
Nu exista o dreptate in sine, ci numai intelegerile reciproce, de la caz la caz, in care partile se angajeaza sa nu-si faca rau unele altora. Nedreptatea nu este un rau in sine, ci porneste numai din teama si banuiala ca ar putea sa indure asprimea ispasirii si a pedepsei. Nu este cu putinta ca cel care a facut pe ascuns o nedreptate, impotriva pactului stabilit intre oameni, sa ramana nepedepsit. In comunitate, dreptatea este aceeasi pentru toti; deoarece tot ce promoveaza intelegerea reciproca este folositor.