Numarul motivelor care ii imping pe oameni sa treaca la sentimentul natural de mila este mult mai mic decat numarul motivelor care, datorita firestei dorinte de fericire, ii imping sa calce un drept pe care nu-l gasesc in inimile lor, ci in conventiile sociale.
Omul procedeaza dupa porunca necesitatii, actiunile lui sunt determinate de imprejurarile in care se produc: influentele mai puternice triumfa asupra celorlalte.
Poti dori ceva asa de chinuitor si de tare incat, implinindu-ti-se, nici nu te mai bucuri: te-a costat prea mult suflet.
Oare nu toti am luat, mai mult sau mai putin, dorintele noastre drept realitati?
Cei care vor sa fie temuti, trebuie ei insisi sa se teama de cei de care vor fi temuti.
Una din urmarile fricii e si tulburarea simturilor, care face ca lucrurile sa-ti apara altfel de cum sunt.