Citate de Cesare Beccaria

Omul drept nu e cel care nu nedreptateste pe nimeni, ci cel care, putand sa faca rau, isi reprima vointa de a-l face.

Numai dupa ce au trecut prin mii de greseli in lucrurile cele mai insemnate pentru viata si libertate, numai dupa ce s-au saturat de a mai indura suferintele, ajunse la culme, oamenii se hotarasc sa inlature relele care ii apasa si sa remarce cele mai vadite adevaruri.

Oamenii, in adancul sufletului lor, - parte care pastreaza inca, mai mult decat oricare alta, chipul original al naturii stramosesti -, au socotit intotdeauna ca propria lor viata nu este in puterea nimanui in afara necesitatii care conduce universul cu sceptrul sau de fier.

Imi rezerv cu cea mai mare fermitate dreptul de a ma contrazice.

Un delict generalizat devine curand un drept. Un délit généralisé devient bientôt un droit. (Aphorismes du temps présent)

Ura este un sentiment cu atat mai durabil ca dragostea, cu cat primul se intareste prin necontenita repetare a manifestarilor, pe cand ultimul slabeste prin aceasta.

Eu cercetez dreptul si rationalul si nu discut despre fapte.

Omul poseda un drept primar in inima lui, un drept innascut. Fiecare om are dreptul la justitie, asa cum are dreptul la aer. Daca acesta ii e rapit, sufletul se sufoca.

Legile omenesti. Nu este nimic drept sau nedrept, care, schimbandu-si climatul, sa nu-si schimbe si calitatea. Trei grade de ridicare de la pol rastoarna intreaga stiinta a dreptului. Un meridian hotaraste adevarul; In putini ani de stapanire, legile fundamentale se schimba. Dreptul isi are epocile sale. Hazlie este si justitia aceasta pe care o margineste un rau sau un munte. Adevar dincoace de Pirinei, eroare dincolo. Furtul, incestul, omorul copiilor si al parintilor, totul si-a avut locul sau printre actiunile virtuoase.

Asupra oamenilor care se iau dupa obicei si sunt sclavii lui, ceea ce impresioneaza simturile are un efect mai puternic decat rationamentele.

Legile, desi sunt sau ar trebui sa fie conventii intre oameni liberi, nu au fost, cel mai adeseori, decat instrumentul pasiunilor catorva, ori s-au nascut dintr-o necesitate intamplatoare si trecatoare.

Toate suferintele se amplifica in inchipuire.

Istoria omenirii ne ofera ideea unui imens ocean de erori, in care inoata la suprafata, raspandite la mari intervale, adevaruri putine.

Cand socotesti ca ceva e drept, atunci trebuie sa si faci asa.

Numarul motivelor care ii imping pe oameni sa treaca la sentimentul natural de mila este mult mai mic decat numarul motivelor care, datorita firestei dorinte de fericire, ii imping sa calce un drept pe care nu-l gasesc in inimile lor, ci in conventiile sociale.

Nu-ti depasi niciodata drepturile si ele vor deveni curand nelimitate.

Este cu neputinta sa se preintampine toate faptele rele la care dau nastere fierberea universala a pasiunilor umane.

In sufletul omenesc licareste de obicei speranta, care ne face sa credem ca intamplarile defavorabile sunt pentru altii, iar cele avantajoase sunt pentru noi.

Fericite sunt acele putine natiuni care n-au asteptat ca lenta miscare a intamplarilor si vicisitudinile umane sa faca in asa fel ca dupa culmea relelor sa vina o indrumare spre bine, ci au grabit prin legi bune trecerea de la o stare la alta.

Sensibilitatea noastra este mai usor si in mod mai durabil miscata de impresii minime, dar repetate, decat de o lovitura puternica, insa trecatoare. Puterea obisnuintei este universala, exercitandu-se asupra oricarei fiinte simtitoare…Sufletul nostru rezista mai degraba la violentele si la durerile cele mai mari, dar trecatoare, decat timpului si plictisului neincetat.