S-a susținut că creștinismul a pus capăt artei antice. Într-o anumită măsură, această opinie poate fi justificată. Creștinismul și, de asemenea, Islamul, în imitarea înaintașului lor Iudaismul, resping în esență ceea ce face frumusețea artei antice, plasticitatea.
(Sfârșitul lumii antice și începutul Evului Mediu)
© CCC
Convertirea lui Constantin [cel Mare] este cel mai important fapt din istoria lumii mediteraneene între constituirea hegemoniei romane și instaurarea islamului. Lui i se datorează triumful creștinismului care, bulversând psihologia oamenilor, a săpat un abis între noi și Antichitate. De la adoptarea creștinismului, trăim pe alt plan.
(Sfârșitul lumii antice și începutul Evului Mediu)
© CCC
Gravura în piatră fină a atins apogeul în Antichitate. Renașterea și Timpurile Moderne nu au egalat, și în nici un caz nu au depășit, creațiile antice care au ajuns până la noi.
(Sfârșitul lumii antice și începutul Evului Mediu)
© CCC
Zeii sunt morți, uciși de Dumnezeul Unic. Între oamenii din vremurile moderne și oamenii din timpurile străvechi, gândirea nu va mai avea nimic în comun.
© CCC
E o lege a naturii ca orice regim să-şi sape propriul mormânt.
Pentru Lot, istoria este complet imprevizibilă, iar un regim politic poate sfârși victima tocmai a principiilor care l-au inspirat. Exemplul caracteristic a fost lumea carolingiană: Carol cel Mare a dezvoltat vasalitatea pentru a-și întări puterea. Cu toate acestea, sub succesorii săi, dezvoltarea vasalității a contribuit la slăbirea regelui.
© CCC
În general vorbind, omul antic avea o psihologie semnificativ diferită de a noastră. Avea puţine nevoi, o mare stabilitate a gustului.
(Sfârșitul lumii antice și începutul Evului Mediu)
© CCC
Poporul român este o enigmă și un miracol istoric.
(Invaziile barbare și popularea Europei, 1937)
“O enigmă și un miracol istoric: poporul român” este titlul unei secțiuni, ce conține două capitole, a lucrării istoricului francez Ferdinand Lot, Invaziile barbare și popularea Europei, 1937. Acest titlu a devenit titlul unei cărți a lui Gheorghe I. Brătianu care a fost discipolul lui Ferdinand Lot. În această carte, Gh. Brătianu, în spiritul obiectivității științifice, examinează originile poporului român și susține continuitatea daco-romană pe teritoriul actual al României de la cucerirea Daciei de către Traian și până în epoca contemporană.
Referitor la problema originilor poporului român, care a stat timp de două sute de ani în centrul unei vaste controverse la scară europeană, Gh. Brătianu declara: “Dacă există o cheie a enigmelor și o explicație a miracolelor, nu le putem găsi, cel puțin în domeniul studiilor istorice, în dezlănțuirea patimilor și a dușmăniilor naționale”.
© CCC
Limbajul este legat fundamental de dorința de dominație socială. El caută ascendentul. Funcția sa este dialogul, iar dialogul, orice am spune despre el în zilele noastre, este războiul.
© CCC
Înfrângerea vine din tine însuți. În lumea exterioară, nu există nicio înfrângere. Natura, cerul, noaptea, ploaia, vântul sunt doar un lung triumf orb.
© CCC