Romantismului adesea tenebros al baladelor îi corespunde în idile un clasicism arcadic, învecinat cu barocul secolului al XVIII-lea, cu stilul comediilor lui Marivaux, cum a observat cu finețe George Călinescu. Talentul poetului stă desigur și în percepția sufletului pur, naiv, dar și în notația capriciilor, toanelor feminine sau a imputărilor provocate de micile răutăți ale îndrăgostiților însoțite pe loc de remușcări și regrete, prezentate de obicei în scurte scene dialogate, ca în Spinul. Capodopera acestor jocuri ale iubirii și întâmplări este poemul Dragoste învrăjbită. Lipsa oricărui convenționalism și simplitatea compoziției fac farmecul mai tuturor idilelor lui Coșbuc.
(Despre Coșbuc)
Uitarea este condiția indispensabilă a memoriei.
(Periplul literaturii și artei)
© CCC
Dumnezeu este punctul de tangență dintre zero și infinit.
(Faptele și opiniile doctorului Faustroll, patafizician)
© CCC
De ce să contrazici o femeie? Este mult mai ușor să aștepți ca ea să se răzgândească.
© CCC
Cândva, înainte ca lumea să fie bătrână,
Când creșteau violetele și celandina,
În trenul lui Cupidon călătoream:
Cândva!
Mâinile tale mici erau prinse într-ale mele,
Capul tău cu obraji rumeni și păr auriu
Ți-l rezemai pe pieptul meu care ți-era altar,
Și toată povestea de dragoste a fost spusă:
Ah, Doamne, acele lucruri dulci au trebuit să apună,
Și s-au stins focurile care erau fierbinți,
Cândva.
(Jadis (Cândva))
© CCC
Ce e iubirea?
E o nebunie,
E bucurie sau melancolie?
Bucurii, mai ales,
Sunt multe sau nici una?
Ce e iubirea?
Dacă doriți,
Cea mai dulce nebunie!
Plină de bucurie și melancolie:
Amândouă!
În tristețea ei, merită toată bucuria,
Dacă doriți!
Vă rog, unde,
Iubirea se-ascunde?
Rămâne îndelung
Oriunde?
O poți lega când o găsești;
Vă rog, unde?
Cu zilele de primăvară
Iubirea vine și pleacă:
Pe munți, prin văi
Se află căile Iubirii.
Apoi te părăsește și te dezamăgește
În zilele de primăvară.
(Ce e iubirea?)
© CCC
Nu sunt lungi plânsul și râsul,
Dragostea și dorința și ura:
Cred că nu mai sălășuiesc în noi după ce
Trecem poarta.
Nu sunt lungi zilele vinului și trandafirilor:
Dintr-un vis cețos
Drumul nostru iese la iveală pentru un timp, apoi se închide
Într-un vis.
(Vitae summa brevis spem nos vetat inchoare longam)
© CCC
***
Vitae summa brevis spem nos vetat inchoare longam. (Horatius, Odae)
Scurtimea vieții nu ne îngăduie să ne făurim speranțe de lungă durată. (Horațiu, Ode)
Iubirea nu este oare sentimentul cel mai heraclitean din cîte există? Nu te scalzi de două ori în aceeaşi iubire.
(Atentat)
Este sfîşiat între două nevoi contradictorii, cea de a se arunca la picioarele tale ca să te adore şi să-ţi mărturisească toată dragostea lui, şi cea de a te răni, de a-ţi face rău pentru a lupta împotriva a ceea ce îi inspiri. Iubirea îl îngenunchează şi îl face să-şi scoată ghearele în acelaşi timp. Acesta este motivul pentru care tu îl torturezi şi îl obsedezi în cel mai înalt grad.
(Atentat)