Singurele tale limite sunt cele pe care le-ai stabilit în mintea ta sau le-ai permis altora să le stabilească pentru tine.
© CCC
Nu-ți bate capul doar pentru a fi mai bun decât contemporanii sau predecesorii tăi. Încearcă să fii mai bun decât tine însuți.
© CCC
Cineva ar putea obiecta: „Dar tu nu te exprimi ca Cicero”. Și ce-i cu asta? Nu sunt Cicero. Dar cred că îmi exprim propriul eu.
(Epistolae 8, 16. Citat în Literary Imitation in the Italian Renaissance (Imitația literară în Renașterea italiană), 1995, de Martin L. McLaughlin, p. 203).
© CCC
Amintește-ți mereu că, atunci când un bărbat părăsește o încăpere, lasă totul în urmă (…). Când o femeie iese dintr-o încăpere, ia cu sine tot ce s-a întâmplat acolo.
(Prea multă fericire)
Memoria este modalitatea prin care ne tot spunem nouă înșine propriile povești – și le spunem altora o versiune oarecum diferită a poveștilor noastre.
© CCC
Complexitatea lucrurilor – lucrurile din interiorul lucrurilor – pare să fie fără sfârșit. Adică nimic nu este ușor, nimic nu este simplu.
© CCC
Dezbaterea este masculină, conversația este feminină.
(Zilele Concordiei)
© CCC
Pierduse ceva din atributele a căror plenitudine ar fi fost esenţială ca să-i păstreze feminitatea. Aceasta e adesea soarta şi neiertătoarea evoluţie a caracterului şi persoanei unei femei care a trecut printr-o încercare deosebit de grea. Dacă firea ei e toată numai duioşie, femeia e sortită morţii. Dacă supravieţuieşte, duioşia îi va fi nimicită sau – şi în acest caz aspectul exterior va fi acelaşi – îngropată atât de adânc în inima ei, încât nu va mai putea să se manifeste niciodată. Această ultimă teorie e poate cea mai adevărată.
(Litera stacojie)