Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Citate cu tagul "citate"

Iubirea…

Te seceră ca pe grâu

Te treieră până la goliciune

Îți vântură pleava

Te macină până la purificare.

(Despre iubire)

Mișelule, să ne deslușim, ai? După ce mă ataci la sacrul meu amor, amăgești o ființă nevinovată… o femeie… o femeie! Ochi alunecoși, inimă zburdalnică!…

(Replica lui Pampon în “D-ale carnavalului”)

Fugind de tine, el în curând spre tine

o să alerge și-o să-ți stea alături!

De nu-ți primește darul, – în curând el însuși

Va fi să-ți deie daruri. Și de nu te place

Curând te va iubi, ca prins de flăcări.

(Imn catre Afrodita)

Pe tron de aur, tu Afrodita eternă

Frumoasă fiică-a lui Zeus, eu te rog fierbinte

nu-mi pune în suflet

amărăciuni și doruri,

ci ca deunăzi când ai venit ascultându-mi

din depărtare strigătul meu și oftatul

și părăsindu-ți mândrul palat de la zare,

porneai spre mine albă, în carul de aur, –

tu vino iarăși!

Frumoase păsări repezi, la car văzusem

cum te aduc spre noi, cu bătăi de aripi.

Ce repede zburau. Tu, de trei ori slăvită,

cu chip zeiesc, ales, ai surâs spre mine,

m-ai întrebat ce am de te chem într-una

și ce vrea, turburat, zbuciumatu-mi suflet –

– ”Pe cine ai vrea tu să-ți aducă Pito

Iubirii tale, deci ? De ce suferi Sapho?

Fugind de tine, el în curând spre tine

o să alerge și-o să-ți stea alături!

De nu-ți primește darul, – în curând el însuși

Va fi să-ți deie daruri. Și de nu te place

Curând te va iubi, ca prins de flăcări.”

Deci vino iarăși Zeiță și fă să-mi piară

aceste gânduri grele. Și împlinește-mi

tot ce-mi dorește inima. Te chem, Zeițo!

(Imn catre Afrodita)

Sunt bucurii care-ntristează,

Sunt întristări ce fericesc,

Sunt zile fără de lumină

Şi nopţi adânci ce strălucesc.

 

Sunt adevăruri ce doboară

Şi sunt minciuni care ridică,

Sunt împăraţi, atotputernici

Ce însă tremură de frică.

 

Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă,

Dar când s-au stins parcă n-au fost,

Palate care nu pot ţine

Cât o cocioabă adăpost.

 

Sunt oameni albi pe dinafară,

Dar negri în adâncul lor

Şi negri în afară, negri,

Da-n ei de-un alb strălucitor.

 

Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea,

Dar şi amaruri ce-ndulcesc

Sunt nedreptăţi care îndreaptă,

Dreptăţi care nedreptăţesc.

 

Sunt multe contradicţii, multe:

Sunt uri adânci ce nasc iubiri,

Sunt suferinţi ce-aduc lumină

Şi fericiri nefericiri!…

(Contraste)

Totuşi, oamenii inteligenţi tocmai de aceea sunt inteligenţi ca să priceapă şi să deznoade lucrurile încâlcite.

(Maestrul și Margareta)

Ce să-i faci, cel care iubeşte trebuie să împartă soarta celui pe care îl iubeşte.

(Maestrul și Margareta)

Pe mine mă uimise atunci nu atât frumuseţea ei, cât singurătatea cu totul neobişnuită, nemaivăzută, ce i se citea în ochi.

(Maestrul și Margareta)

M-a privit mirată, iar eu mi-am dat seama deodată că iubisem toată viaţa mea această femeie!

(Maestrul și Margareta)

Aşadar, ea îmi spuse că ieşise în ziua aceea din casă, cu flori galbene în braţe, ca eu, în sfârşit, s-o găsesc, şi că, dacă nu ne-am fi întâlnit, s-ar fi otrăvit, pentru că viaţa-i era pustie. Da, dragostea ne lovise fulgerător, am înţeles acest lucru chiar în aceeaşi zi, chiar peste un ceas, când ne-am pomenit, fără să ne dăm seama, lângă zidul Kremlinului, pe chei. Stăteam de vorbă, ca şi cum nu ne-am fi despărţit decât ieri, parcă ne cunoşteam de ani şi ani.

(Maestrul și Margareta)

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.