Noi, cei din Occident, suntem pe cale să ajungem la o răscruce de drumuri pe care gânditorii din India au atins-o cu vreo șapte sute de ani înainte de Cristos. Iată motivul real al faptului că ne simțim deopotrivă vexați și stimulați, neliniștiți, dar plini de interes, atunci când suntem confruntați cu conceptele și imaginile înțelepciunii orientale. Această răspântie este una la care ajung reprezentanții tuturor civilizațiilor pe parcursul tipic al dezvoltării capacității și nevoii lor de experiență religioasă, iar învățăturile Indiei ne obligă să ne dăm seama care îi sunt problemele.
(Filozofiile Indiei)
Când eram student, termenul „filozofie indiană” era de obicei considerat auto-contradictoriu, o contradictio in adjecto [contradicție în termeni sau nonsens], comparabilă cu o asemenea absurditate precum „oțelul din lemn”. „Filosofia indiană” era ceva care pur și simplu nu exista.
(Filozofiile Indiei)
© CCC
Noi, cei din Occident, suntem pe cale să ajungem la o răscruce la care au ajuns gânditorii Indiei cu aproximativ șapte sute de ani înainte de Hristos. Acesta este adevăratul motiv pentru care devenim atât vexați, cât și stimulați, tulburați și totuși interesați, atunci când ne confruntăm cu conceptele și imaginile înțelepciunii orientale.
(Filozofiile Indiei)
© CCC
Întregul edificiu al civilizației indiene este impregnat de semnificație spirituală.
(Filozofiile Indiei)
© CCC
Cele mai bune lucruri nu pot fi spuse, pentru că ele transcend gândirea.
(Filozofiile Indiei)
© CCC
Adevărata comoară, cea pe care o căutăm cu toţii, nu este niciodată foarte departe; nu este nevoie să o căutăm într-un loc îndepărtat, căci ea se află îngropată în inimile noastre. Şi totuşi, există acest lucru ciudat şi permanent că numai după o călătorie într-o regiune îndepărtată, într-un ținut nou, calea spre acea comoară devine clară.
© CCC
Nemărginite și nemuritoare, apele sunt începutul și sfârșitul tuturor lucrurilor de pe pământ.
© CCC
Lumină lină, lini lumini
Răsar din codrii mari de crini.
Lumină lină, cuib de ceară,
Scorburi cu miere milenară.
De dincolo de lumi venind
Și niciodată poposind.
Un răsărit ce nu se mai termină,
Lină lumină din lumină lină.
Cine te-așteaptă te iubește,
Iubindu-te nădăjduiește,
Căci într-o zi, lumină lină,
Vei răsări la noi deplină.
Cine primește să te creadă,
Trei oameni vor veni să-l vadă.
Lumină lină, lini lumini
Răsari din codrii mari de crini.
I-atâta noapte și uitare
Și lumile au pierit în zare.
Au mai rămas din veghea lor
Luminile luminilor.
Lumină lină, lini lumini
Înstrăinându-i pe străini.
Lumină lină, nuntă, leac,
Tămăduind veac după veac.
Cel întristat și sărăcit,
Cel plâns și cel nedreptățit
Și pelerinul însetat,
În vatra ta au înnoptat.
Lumină lină, leac divin
Încununându-l pe străin.
Deasupra stinsului pământ,
Lumină lină, Logos Sfânt.
(Lumină lină, vol. Imnele bucuriei)
Aceste versuri exprimă lirismul cu cea mai profundă semnificație al lui Ioan Alexandru: simbolul luminii se află chiar în inima creştinismului, întrucât Dumnezeu este lumină.
Iubirea cere iubire; este imposibil să preferi, fără să vrei să fii preferat.
(Conferinţa de la Notre-Dame din Paris, 1848)
© CCC
Fraților! După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp înainte de Crimeea? Am luptat și am progresat: ieri obscuritate, azi lumină! Ieri bigotismul, azi liber-pansismul! Ieri întristarea, azi veselia!… Iată avantajele progresului! Iată binefacerile unui sistem constituțional!
(Nae Cațavencu, O scrisoare pierdută)
Nae Cațavencu, avocat, director-proprietar al ziarului Răcnetul Carpaților, prezident-fundator al Societății enciclopedice-cooperative “Aurora economică română”, unul dintre cele mai cunoscute personaje din piesa de teatru “O scrisoare pierdută” a lui Ion Luca Caragiale, reprezentant tipic al demagogiei politice, prototipul demagogului.