Citate cu tagul "constiinta"

Fericirea e inainte de orice in sentimentul de liniste, de voiosie si de siguranta al unei constiinte curate.

Eroismul comporta o jertfa necesara si fecunda. Omul care se jertfeste isi cunoaste destinul, are toate suferintele pe care i le rezerva natura lui omeneasca si slaba, are oroare de moarte, are frica si panica in toate gradele lor; insa, deasupra tuturor acestor mizerii ale carnii omenesti inalta constiinta sa, indarjirea unei datorii, un ideal de umanitate.

In fiecare seara, inainte de a adormi, fa examenul constiintei tale; invinuieste-te pentru greselile facute si bucura-te de binele pe care l-ai facut.

Omul, aceasta fiinta mladioasa, care in societate se pliaza dupa gandurile si impresiile celorlalti, este in stare, deopotriva, sa-si cunoasca propria sa natura, cand este dezvaluita, si sa piarda pana si constiinta ei, atunci cand ea este tainuita.

Suprema culme la care poate ajunge omul este constiinta propriilor sale conceptii si idei, cunoasterea de sine, care-i deschide calea sa cunoasca temeinic si alte firi.

Multi se tem de ochii lumii, dar de constiinta – putini.

Multi famam, conscientiam pauci verentur.

(Plinius Junior, Epistulae)

Constiinta e lucrul cel mai dumnezeiesc din noi.

Constiinta! Constiinta! Instinct dumnezeiesc, voce nemuritoare si cereasca, calauza sigura a unei fiinte nestiutoare si marginita, dar inteligenta si libera; judecator fara gres al binelui si al raului, care face pe om asemenea lui Dumnezeu, tu il faci sa faptuiasca ce e moral! Fara tine nu simt in mine nimic care sa ma ridice deasupra dobitoacelor.

Vreau sa traiesc cu regretele mele, nu cu remuscarile mele.

De-as avea curajul sa povestesc altora adevarul pe care n-am curajul sa mi-l spun mie insumi.