Citate despre Cunoastere de sine

Într-adevăr, ştiu multe, dar aş vrea să ştiu tot. (Faust, I, Noaptea)

Nimeni nu este mai înrobit decât cel ce se crede liber fără să fie. (Cugetări în proză, 1870)

O viață nefolositoare este o moarte anticipată. (Ifigenia în Taurida, 1779-1789)

Istoria sufletului omenesc e poate mai interesanta si mai folositoare decat toata istoria unui popor intreg, mai ales cand e rezultatul observatiilor facute de inteligenta unui om matur asupra propriei sale persoane. Si cand este scrisa fara dorinta vanitoasa de a trezi compatimire sau mirare.

Zi de zi sa fii ca tine! Nu fi azi unul, altu-apoi si altul peste-un an sau doi, Ceea ce esti sa fii din plin, nu doar putin cate putin.

Cuvintele, de nu-s simtite, raman seci, Din suflet vorbele sa creasca, ... Nu vei razbi pana la inimi, daca din inima pornirea nu iti vine.

Orice talent, care se bazeaza pe un dar cu desavarsire natural, ne pare a avea ceva magic.

Comoara este ceea ce eşti şi nu ştii.

Excesele introspectiei: in oglinda in care te privesti nu incerca sa-ti vezi si respiratia. Altfel, ii tulburi luciul. Si atunci, nu te mai vezi deloc.

Trebuie sa-ti cladesti viata pe ceea ce este sanatos in tine.

Cei ce se cunosc pe ei insisi, stiu ce le este prielnic, si deosebesc lucrurile pe care sunt in stare sa le faca sau nu. Ei se marginesc a face ceea ce stiu; cauta sa dobandeasca ceea ce le lipseste si, ferindu-se de tot ce este mai presus de puterile lor, ocolesc ratacirile si greselile.

Sinuciderea nu poate fi privita decat ca slabiciune. E mai usor sa mori decat sa induri neclintit o viata chinuita.

Tinerilor, incredere de le arati, devin, cat bati din palme, repede barbati.

Iubirea adevarului se arata in tendinta de a descoperi si pretui binele oriunde se afla.

Ştii ţara unde sînt lămîi în floare, şi portocale ard prin verzi frunzare? Din cerul clar adie vîntu-n pace, şi lauru-i semeţ, iar mirtul tace. O ştii cu-adevărat? Spre ea, spre ea, O, al meu drag, să plec cu tine-aş vrea!   Ştii casa? Ea se-nalţă pe coloane; sclipesc odăi şi strălucesc saloane, şi sînt statui, şi-ntorc priviri spre mine: Copilă tristă, ce-au făcut cu tine? O ştii cu-adevărat? Spre ea, spre ea, O, al meu domn, să plec cu tine-aş vrea!   Ştii creasta-n munţi, cu-a ei poteci de fum? Prin negură catîru-şi cată drum. În peşteri e sămînţă de balauri. Cad stînci şi vin puhoaie prin coclauri. O ştii cu-adevărat? Spre ea, spre ea Rîvnim. O, tată, să plecăm aş vrea! (Mignon) (Traducere Teodor Boşca)

Nimic nu ne face mai necesari in lume ca iubirea ce-o avem pentru semenii nostri.

Absurdul umple lumea.

Cunoasterea de sine: Cufunda-te in tine insuti, fa ceea ce corespunde profundei tale fiinte; cauta-te pe tine insuti, fii propriul tau stapan, mergi pe drumul tau propriu, indiferent incotro duce.

Una e sa stii adevarul despre tine insuti, si alta sa-l auzi spus de altul.

Daca omul s-ar cerceta mai intai pe sine, ar vedea in ce masura e capabil sa se depaseasca.