Fiecare om are destinul sau; singura regula este sa-l accepte si sa-l urmeze oriunde l-ar duce.
Trecutul traieste, e viu, ia parte la prezent, il influenteaza si se schimba in functie de ceea ce ni se intampla. Unele amintiri scad in importanta, palesc, altele, dimpotriva, capata intelesuri noi la care nu ne-am gandit inainte. Devin, din fleacuri, momente esentiale. De aceea, azi, inteleg ca destinul se ascunde, deseori, in cea mai cenusie si insesizabila banalitate.
Există ființe al căror destin este să se întâlnească. Oriunde ar fi. Oriunde s-ar duce. Într-o bună zi, se vor întâlni.
(Doar Veneția, 2004)
Când două persoane sunt destinate să rămână împreună, ele sfârșesc întotdeauna prin a se regăsi.
Anonim
© CCC
Nu cred intr-un destin prescris in mod irevocabil: il schimbam mereu pe masura ce inaintam in viata; el este fara incetare imbunatatit sau inrautatit de actele noastre.
Destinului ii place sa fie provocat. Acesta este secretul oamenilor care reusesc.
Destinul nostru atarna de un gest, de un cuvant; la inceput cel mai mic efort este de ajuns sa il tina in loc, apoi trebuie sa pui in miscare un mecanism intreg.