Citate cu tagul "ideal"

Am avut sentimentul unei continuitati a propriei mele vieti. Deoarece simt ca prin ceea ce indeobste se numeste politica, am ramas credincios visului de fericire universala si de crescanda perfectiune umana, care-mi dadea aripi in tineretea mea de elev si sunt recunoscator socialismului de a fi dat o intruchipare frumosului meu vis, de a fi prelungit in insasi realitatea existentei si in asprimea luptei primele emotii pe care mi le-a trezit idealul. Trebuie in primul rand sa dam tuturor fiintelor omenesti posibilitatea de a se dezvolta armonios si intens.

Geniul e mai trainic decat frumusetea. Asa se explica faptul ca noi toti ne chinuim atat de mult ca sa ne imbogatim cat mai temeinic educatia. Prinsi in necrutatoarea lupta pentru existenta, vrem sa ne insusim ceva trainic si ne imbacsim mintea cu tot soiul de fleacuri si amanunte in speranta neroada de a ne pastra locul de astazi. Omul intr-adevar bine informat, iata idealul modern.

Acordam cu atat mai multa valoare lucrurilor, cu cat dorinta noastra de a le avea creste: daca ,,valorile morale” au ajuns sa fie cele mai inalte valori, aceasta dovedeste ca idealul moral a ramas si cel mai neimplinit.

Idealul unui zeu este de a deveni om, stiind ca isi va regasi puterea, iar visul omului, este de a deveni zeu fara a-si pierde personalitatea.

A avea un ideal inseamna a avea o oglinda. Intr-un ideal te speli ca intr-o apa curata. Intr-o oglinda iti speli chipul obosit, potrivindu-ti-l pana cand te accepti sa fii.

Ca sa se realizeze macar o parte in viata, idealurile in sine ale spiritului trebuie sa fie cu totul irealizabile, absolut utopice.

Virtualmente, orice ideal este o mustrare de constiinta.

Eu cred ca de s-ar gasi un om in stare sa-si traiasca viata adanc si din plin, in stare sa dea forma fiecarui simtamant, expresie fiecarei cugetari, continut real fie­carui vis, cred ca omenirea ar primi un asemenea nou impuls de bucurie, incat am izbuti sa dam uitarii toate maladiile medievalismului si sa ne intoarcem la idealul elenic.

Cand ne gandim de unde a pornit omenirea, si cand vedem unde a ajuns, aceasta lupta de veacuri ni se infatiseaza, fara sa vrem, intr-o lumina de epopee, trista adesea, dureroasa uneori, dar mareata intotdeauna. Aceasta epopee, al carei ritm il formeaza bataile de inima ale generatiilor trecute, in urmarirea fara preget a bunurilor ideale ale vietii, este istoria culturii omenesti. In fata ei suntem datori sa ne plecam fruntea cu respect si de pe inaltimile prezentului sa privim cu mai putina mandrie scaderile trecutului. Caci pe aceste inaltimi nu ne-am ridicat numai prin propriile noastre puteri. Daca suntem astazi ceea ce suntem, o datoram in cea mai mare parte trecutului. Progresele cu care ne falim atat de mult sunt produsul sfortarilor indelungate si penibile ale tuturor predecesorilor nostri, care au gresit ca sa nu mai gresim noi, care au suferit ca sa ne apropie pe noi de fericire, care si-au istovit energiile sufletesti ca sa ne dea noua macar putinta sa zarim aurora idealului, ce ramanea ascuns pentru ei in noaptea nepatrunsa a viitorului.

Oamenii si-au alcatuit un ideal al hazardului pentru a-si scuza propria lor imprudenta. Rareori lupta hazardul impotriva intelepciunii, iar oamenii cu minte patrunzatoare stiu sa indrepte pe drumul bun imprejurarile vietii.