Bogatia de experienta straina, agonisita din carti, se cheama eruditie. Experienta proprie este intelepciune.
Mare e intelepciunea, nu zic ba, a-nvataturii scrise-n sfintele hrisoave. Insa eu socot ca este deopotriva de fericit cel ce invatand sa-ndure neajunsurile vietii are ca dascal iscusit viata insasi.
Cultul eului, datoria superioara de a te gasi: iata intelepciunea…Intelegandu-te, singurul criteriu al cunoasterii, reusesti sa cunosti si lumea.
A invata sa te cunosti pe tine insuti este cea dintai dintre grijile pe care intelepciunea le impune oricarui muritor.
Intelepciunea se obtine nu numai prin varsta, ci si prin talent.
Non aetate, verum ingenio apiscitur sapientia.
(Plautus, Trinummus)
Cresterea intelectuala si morala nu este mai putin necesara decat bunastarea materiala. A sti, este o nevoie vitala, a gandi este o necesitate, adevarul este hrana, ca si painea. O minte nehranita cu stiinta si cu intelepciune, slabeste. Sa ne fie mila de spiritele infometate, cum ne e de trupurile nehranite. Daca exista ceva mai sfasietor decat un trup care se prapadeste din lipsa de paine, e un suflet care se stinge din lipsa de lumina.
Tacerea, pentru omul prost, este socotita intelepciune.
Taciturnitas stulto homini pro sapientia est.
(Syrus, Sententiae)
Este o virtute sa scapi de vicii si o intelepciune deosebita sa te feresti de prostie.
Virtus est vitium fugere et sapientia prima
Stultitia caruisse.
(Horatius, Epistulae)